|
|
|
|
|
irlanda
membru
 Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Sergentul
Vasile Alecsandri
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As vrea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!"
Si bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Si o camasa rupta bucati pe dedesupt,
Pasea tragând piciorul încet, dar pe-a lui fata
Zbura ca o lumina de glorie mareata,
Si-n ochii lui de vultur adânci, vioi si mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, caciula desfundata,
Dar fruntea lui de raze parea încoronata.
Calica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea "Sfântul Gheorghe" s-a "României Stea".
Românul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iata ca aude fanfare sunatoare
Si vede nu departe în fata lui venind
Un corp de oaste mândra în aur stralucind.
Erau trei batalioane de garda-mparateasca
Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucereasca.
În frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii sai tovarasi privea ades cu drag,
Si inima în pieptu-i batea cu foc, desteapta,
Caci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat' el da cu ochii de searbadul român
Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrân,
Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede
Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede
S-opreste regimentul, iar bravul colonel
Se-nchina la drumetul, s-apropie de el
Si-i zice cu blândete: "De unde vii, straine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decoratii cum, cine ti le-a dat?"
"Chiar domnitorul nostru s-al vostru împarat."
"Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?... Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei... si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit în sant..."
"Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang... de dorobant!"
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Românul care pleaca tragând al lui picior.
http://www.trilulilu.ro/doxicilina/ebe5a305278c21
|
|
12/01/09 00:49
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Bradul
Vasile Alecsandri
Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa,
Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu sapte cojoace.
El se scutura si zice:
"În zadar tu, vrajitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fara soare.
În zadar îngheti pamântul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vântul
Si trimiti foamea cu lupii.
În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine m-i leaga.
În zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci sa iasa urlet jalnic.
În zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, râzând de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
În zadar îmi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata!"
http://www.trilulilu.ro/doxicilina/5bfa9e1a715a1f
|
|
14/01/09 01:11
|
|
tamarta
membru
 Locatie: Cluj :D
Inregistat: 22/11/06
|
|
Adrian Paunescu- Repetabila Povara
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.
http://www.trilulilu.ro/hippiepittis/df ... list=18305
[Imi place atat de mult poezia asta.. ]
_______________________________________
"Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea" Iov32:9, 10
|
|
16/01/09 11:08
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Muzica
Nichita Stanescu
Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.
Dupa aceea au început sa cânte
si melodia a întins spre tine
bratele ei reci.
Eu ma uitam în pamânt,
în miezul pamântului,
sa te zaresc când ai sa treci.
Melodia întindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit când te-a-mbratisat
cu îmbratisarea
pe care uneori ti-o da înserarea,
electric si-ntunecat.
Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.
Când mi-am întors spre tine chipul
zazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.
O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mâna,
scheletul clipei strabatând eternul...
http://www.trilulilu.ro/dorummy/43e879d046a324
|
|
28/01/09 23:54
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Am iubit
Nicolae Labis
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…
http://www.trilulilu.ro/doxicilina/bc311715ea7d75
|
|
02/02/09 01:59
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Testament
Tudor Arghezi
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe-o carte.
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci,
Suite de batranii mei pe branci,
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.
Ca sa schimbam, acum, intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
Batranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani,
Le-am prefacut in versuri si-n icoane.
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazind in piscul datoriei tale.
Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de vecii intregi.
Intinsa lenese pe canapea
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.
http://www.trilulilu.ro/dorummy/32397c9c200118
|
|
07/02/09 20:32
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Din parul tau
Lucian Blaga
Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată
De-un val prin care nu putem străbate cu privirea,
Păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea,
De nu vedem nimic din ce-i aievea.
Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii în părul tău,
Eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate ,visez
Ca valul ce preface-n mister ,tot largul lumii e urzit din părul tău -
Si strig, şi strig, şi-ntâia oară simt
Intreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
http://www.trilulilu.ro/marygrey/184b3bc758b0f8
Ultima modificare de irlanda (11/02/09 01:00)
|
|
11/02/09 01:00
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Cantec vechi de luna noua
Nichita Stanescu
Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele si de lut
ardea pe strazi si nu l-am cunoscut.
In felinarele cu iz de scrum
ochi de pisica-mi licareau in drum
si pasul greu mi se-asternea natang
...si fluieram asa, ca sa nu plang
Dar tot credeam ca poate viermii moi
nu cresc in ochii mei pustii si goi,
nici in surasul meu nedaruit
si tot credeam ca poate n-am murit.
Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut si, gol de gand,
trecui asa nainte, fluierand.
http://www.trilulilu.ro/LiveJack/b49e8751087348
Ultima modificare de irlanda (22/02/09 02:00)
|
|
18/02/09 00:42
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Leaganul
Lucian Blaga
Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.
Pierdut - m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?
Si-n dimineata aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un ungher ascuns am dat de-un legan.
Paianjenii-si teseau in el maruntele lor lumi,
iar carii-i macinau tacerea.
L-am privit cu gindul larg deschis.
era leaganul,
in care-o mina-mbatrinita azi de soarta mea
mi-a leganat
intiiul somn si poate-ntiiul vis.
Cu degetele amintirii
mi-am pipait
incet,
incet,
trecutul ca un orb
si fara sa-nteleg de ce
m-am prabusit
si-n hohote
am inceput sa pling deasupra leaganului meu.
Eram asa de obosit
de primaveri,
de trandafiri,
de tinerete
si de ris.
Aiurind ma cautam in leaganul batrin
cu miinile pe mine insumi
- ca prunc.
http://www.trilulilu.ro/Adicalina/7f6fdf587425c3
|
|
19/02/09 01:11
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Trist cantec de dragoste
Nichita Stanescu
Numai viaţa mea va muri
pentru mine-ntr-adevăr,cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
De inima mea când o părăseşte.
Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,
Tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.
Vine o vreme când plouă rece
Si toate femeile poartă capul tău
Si rochiile tale.
Vine şi o pasăre mare, albă,
Care ouă pe cer luna.
http://www.trilulilu.ro/kempes6/4d18f7dab5c2dd
|
|
22/02/09 02:06
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Amagire
Adrian Paunescu
Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pămîntul pe jos.
Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atîţia bătrîni.
Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?
Cu lanţuri legate de glezne
Oricît de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.
Mereu în aceeaşi clipită
Urît şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.
Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noï.
Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
http://www.trilulilu.ro/godutza/50c4e1f2edf150
|
|
26/02/09 01:30
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Daca iubesti fara sa speri
Mihai Eminescu
Dacă iubeşti fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viaţa toată.
Şi-ţi lasă-n suflet un amar
Şi în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.
Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.
Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ş-un amor care-ar fi fost
Viaţa ta o împle.
Căci un luceafăr răsărit
Din liniştea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării.
Şi ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieţii valuri bat
Călătorind spre dânsul.
Şi dau cadenţe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poţi ajunge.
Zâmbeşte trist cu raze reci
Speranţelor deşarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.
Ş-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca nişte stepe;
Iar nopţile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poţi pricepe.
http://www.trilulilu.ro/claudia_eugenie/1671359de53a9f
Ultima modificare de irlanda (03/03/09 23:52)
|
|
03/03/09 23:50
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Vei plange mult ori vei zambi
Lucian Blaga
Eu, nu mã cãiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar mã gândesc la tine.
Cu gheare de luminã
o dimineatã-ti va ucide-odatã visul,
cã sufletul mi-asa curat,
cum gândul tãu il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fãrã umbrã de cãintã:
"Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
http://www.trilulilu.ro/marygrey/f58e294b6cd88f
|
|
13/03/09 00:12
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Melancolie
Lucian Blaga
Un vânt razlet îsi sterge lacrimile reci pe geamuri.
Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata durerea,
Ce-o simt n-o simt în mine, în inima, în piept,
Ci-n picurii de ploaie care curg.
Si altoita pe fiinta mea imensa lume
Cu toamna si cu seara ei,ma doare ca o rana.
Spre munti trec nori cu ugerele pline.
Si ploua.
http://www.youtube.com/watch?v=fsemdOJq7_w
Ultima modificare de irlanda (20/03/09 00:09)
|
|
20/03/09 00:08
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Izvorul noptii
Lucian Blaga
Ti-s ochii-asa de negri, incat seara,
Cand stau culcat cu capu-n poala ta,
Imi pare,ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
Din care tainic curge noaptea peste vai
Si peste munti si peste sesuri,
Acoperind pamantul, c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,lumina mea.
http://www.trilulilu.ro/marygrey/fdb15be94cf4a2
|
|
25/03/09 23:53
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Ultima scrisoare
Mihai Beniuc
Sfârsitul a venit fara de veste.
Esti fericita?
Vad ca porti inel.
Am înteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc însemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti în viata alta norma.
Eu însa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodata.
Mai mult în drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai înteles.
A fost, desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
În vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi închipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se înalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate rânduri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le întinzi cu zâmbet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas în auriul vis
Ca o eterna roza aurora
De neînteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: "Esti ca oricare",
Dar nu vreau în noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cât haul,
Tu vei ramâne nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul
Ce-l tine candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neîntinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvânt,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cânt.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blânda si senina.
Iar când viata va fi rea cu tine,
Când or sa te împroaste cu noroi
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi acolo singuri, amândoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintâi.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor în tarna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.
http://www.youtube.com/watch?v=Kdx1-Gm_cL4
|
|
08/06/09 12:53
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Gandacelul
Elena Farago
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
http://www.trilulilu.ro/aantonio/a6884aa5c6a85d
|
|
11/06/09 02:22
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Despartire
Mihai Eminescu
Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-as cere doar pe tine, dar nu mai esti a ta;
Nu floarea vestejita din parul tau balai,
Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai.
La ce simtirea cruda a stinsului noroc
Sa nu se sting-asemeni, ci-n veci sa stea pe loc?
Tot alte unde-i suna aceluiasi pârau:
La ce statornicia parerilor de rau,
Când prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sa masuri anii ce zboara peste morti?
Totuna-i daca astazi sau mâine o sa mor,
Când voi sa-mi piara urma în mintea tuturor,
Când voi sa uiti norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Sa fie neagra umbra în care-oi fi pierit,
Ca si când niciodata noi nu ne-am fi gasit,
Ca si când anii mândri de dor ar fi deserti -
Ca te-am iubit atâta putea-vei tu sa ierti?
Cu fata spre perete, ma lasa prin straini,
Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini,
Si când se va întoarce pamântul în pamânt,
Au cine o sa stie de unde-s, cine sunt?
Cântari tânguitoare prin zidurile reci
Cersi-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum...
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare departata rasar-un stol de corbi,
Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Rasar-o vijelie din margini de pamânt,
Dând pulberea-mi tarânii si inima-mi la vânt...
Ci tu ramâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari si umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât esti de copila sa-ntineresti mereu,
Si nu mai sti de mine, ca nu m-oi sti nici eu.
http://www.trilulilu.ro/Cornelul/c30183d4561b2f
|
|
23/06/09 00:18
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Doina
George Cosbuc
Copilo, tu eşti gata
De-a pururea să plângi!
Şi când eşti tristă, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu ştiu cum, e bine
Când plângi, că-n urma ta
Noi plângem toţi, şi-amarul
Mai dulce ni-e aşa.
Şi toate plâng cu tine
Şi toate te-nţeleg,
Că-n versul tău cel jalnic
Vorbeşte-un neam întreg.
Pe fete-n faptul serii
Le-ntâmpini la izvor,
Tu singură stăpână
Pe sufletele lor.
Le-nveţi ce e iubirea
Şi râzi cu ochi şireţi,
Deodat-apoi te-ntuneci
Şi cântece le-nveţi:
Să cânte ziua-n luncă
Şi seara când se-ntorc,
Când triste-n pragul tinzii
Stau singure şi torc.
Când merg flăcăi la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Şi stai cu ei, ţi-e milă
Să-i laşi pustii, să pleci.
Cântând le-aduci aminte
De-o fată din vecini,
De mame şi de-ogorul
Umplut acum de spini.
Şi când i-omoară dorul
Şi-n jurul tău se strâng,
Pui fluierul la gură
Şi cânţi, iar dânşii plâng.
E plin de oameni câmpul,
Tu, Doino,-n rând cu ei.
Moşnegi şi oameni tineri
Şi tinere femei
Adună fânu-n stoguri
Şi snop din spice fac
Din scutece copilul
Când plânge-n săhăidac
Te duci şi-l joci pe braţe
Şi-l culci apoi pe sân,
Şi-i cânţi s-adoarmă-n umbra
Căpiţelor de fân.
Din văi tu vezi amurgul
Spre culmi înaintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
Şi-asculţi ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac să fii poet.
Şi, singură cu turma,
Privind pierdută-n zări
Spui munţilor durerea
Prin jalnice cântări.
Pe deal românul ară
Slăbit de-amar şi frânt.
Abia-şi apasă fierul
În umedul pământ.
Tu-l vezi sărman, şi tremuri
Să-l mângâi în nevoi.
Şi mergi cu el alături
Cântând pe lângă boi.
Iar bieţii boi se uită
Cu milă la stăpân
Pricep şi ei durerea
Sărmanului român.
Eu te-am văzut odată
Frumoasă ca un sfânt,
În jur stăteau bătrânii
Cu frunţile-n pământ.
Cântai, ca-n vis, de-o lume
Trăită-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapă
Pe nume vrând să-i chemi.
Şi-ncet, din vreme-n vreme,
Bătrânii-n jur clipeau
Şi mânecile hainei
La ochi şi le puneau.
Dar iată! Cu ochi tulburi
Tu stai între voinici,
Te văd cum juri şi blestemi
Şi pumnii ţi-i rădici!
Pribegi de bir şi clacă,
Copii fără noroc,
Tu-i strângi în codru noaptea
Sub brazi pe lângă foc.
Şi cânţi cu glas sălbatec,
Şi-n jur ei cântă-n cor
Cântări întunecate
Ca sufletele lor.
Când ştii haiduci în codru
Te prinzi cu ei fărtat,
Li-arăţi poteci ascunse,
Pe stânci le-aşterni tu pat.
Când pun picioru-n scară,
Ţii roibul lor de frâu;
Grăbit, când prind ei puşca,
Scoţi plumbii de la brâu:
Iar când ochesc, cu hohot
Tu râzi, căci plumbii moi
S-au dus în piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.
Ai tăi suntem! Străinii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar când te-am pierde, Doino,
Ai cui am rămânea?
Să nu ne laşi, iubito,
De dragul tău trăim:
Săraci suntem cu toţii,
Săraci, dar te iubim!
Rămâi, că ne eşti doamnă
Şi lege-i al tău glas,
Învaţă-ne să plângem
C-atât ne-a mai rămas!
http://www.youtube.com/watch?v=fCO9Vsr1 ... re=related
|
|
10/07/09 19:51
|
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
Invata de la toate... (lirica norvegiana)
Invata de la toate sa ai statornic drum.
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi.
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat..
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi.
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti.
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier cand singur esti, sa canti.
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei.
Si du-te la furnica si vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor.
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!
http://www.youtube.com/watch?v=FRBE51cOzSI
|
|
03/09/09 02:34
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
E totul randuit sa se intample
Geroge Tarnea
Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,sa umbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?
Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?
E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.
http://www.trilulilu.ro/foreveryoung/b2b3b728a01d3f
|
|
08/09/09 01:15
|
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
A cazut o frunza-n calea ta –Constantin Draghici
A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa
Ai zarit-o si-n aceasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea
N-avea grai sa strige-n urma ta
Nici putere sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta pe carare
Ploi si vant trecut-au peste ea
Statea lipita de pamant si se-ntreba
Ce-ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa-n palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva
A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate-or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu...
http://www.trilulilu.ro/cristimedia/88deabdd1899a8
|
|
11/09/09 09:49
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Nu am moarte cu tine nimic
Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii
http://www.trilulilu.ro/enigma_noptii/28cf275bbf20e3
|
|
15/09/09 00:57
|
|
Si totusi exista iubire
membru
 Locatie: romania, giurgiu
Inregistat: 11/09/09
|
|
Telefonul din colţul străzii
Cristian Popescu
Noaptea,dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită,culeasă vara , pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poţi forma orice număr şi-ţi va răspunde , te va chema în glas de sirenă.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţ o petală de trandafir în loc de monedă, în loc să auzi tonul vei simţi minunatul miros de fân cosit şi liliac înflorit. Formând orice număr o voce blândă de bătrână îţi va explica liniştit cum se face cea mai grozavă dulceaţă de trandafiri.
Noaptea , dacă sufli în telefonul din colţ fum de ţigară în loc să introduci o monedă, în loc de ton din receptor va izvorî ceaţa , ceaţa caldă care te va cuprinde întreg, va umple încet strada, casele, se va agăţa de crengi ca pânzele de păianjen.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o monedă de un leu , trebuie câteodata să baţi cu pumnii în telefon până iţi vine tonul şi formând numărul de acasă îţi va răspunde nevasta : că unde umbli până la ora aia, că ea nu-ţi mai încălzeşte mâncarea, că ea te lasă.
Ultima modificare de Si totusi exista iubire (03/10/09 21:18)
_______________________________________
,,Împarte, Doamne, cu mine durerea Din lacrima care Te strigă''
|
|
03/10/09 21:17
|
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
Ce-i viata ta? -Costache Ioanid
Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.
Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregei sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.
In ceaul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Si vei zbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-nlacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.
N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare.
Dar daca azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai sterge nicidecum.
Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum.
Prin El esti alb ca lamaita.
Si tot ce-a scris candva penita
Nu se mai vede nicidecum...
http://www.youtube.com/watch?v=96JOTpJ0 ... re=related
|
|
13/10/09 15:07
|
|
|
|
| Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|
