|
|
|
|
|
cmiriam
membru
 Locatie: Cluj Napoca, ROmania
Inregistat: 07/01/06
|
|
Mi-a fost frica sa scriu acel mic comentariu.. si nu l-am scris la inceput tocmai pentru ca imi era frica de aceasta situatie.. Dragii mei, eu nu am contestat mesajul, e unul foarte fain. Nu m-am cramponat in forme ca sa nu il primesc.. ci, fiind intr-un forum numit "poezie crestina" m-am gandit ca poezia trebuie sa fie Poezie. Si marturiile zidesc, si citatele.. de predici ce sa mai zicem, dar ele nu sunt arta, pentru ca din cate mai stiu eu poezia e o arta. Se prea poate ca prin traducere imaginile poetice sa se fi pierdut...
Eu cand am scris randurile de mai sus am vrut sa atrag atentia asupra unei stari existente in mijlocul credinciosilor.. nu stiu de ce dar la noi in biserici aproape orice trece drept poezie... si multe mi-au scartait in urechi... Nu v-ati gandit vreodata ca poate forma sa constituie un impediment in a ajunge la substanta? Cum reuseste sa strabata pana la voi mesajul unei predici plina de cacofonii si dezacorduri? Poate ca DUmnezeu se foloseste si de vase slabe.. dar cred ca stie mai bine decat noi normele literare..
Am vrut sa va mai spun ca daca facem un lucru pentru slava Lui si zidirea fratilor.. nu trebuie sa ne multumim cu imperfectiunea...
Larisa.. de versuri albe am auzit.. dar daca suntem atenti si versurile albe au un ritm interior, ca sa nu mai pomenesc de limbajul poetic mai prezent poate ca si in poezia cu ritm si rima...
april.. arta e menita sa vorbeasca sufletului.. dupa parerea mea si poezia si proza trebuie sa ne "mearga la suflet".. dar nu tot ce e scris in cuvinte e poezie sau proza [vezi Moliere]
Si inca un lucru.. stiu din proprie experienta ca nu e usor sa traduci o poezie si sa ramana tot poezie.. dar asta nu e imposibil... si ma gandesc cum s-ar simti autorul unei opere daca prin traducere scrierea sa nu ar mai fi arta...
Insa cu toate discutiile acestea... sa stiti ca m-am bucurat mult de mesaj.. si de schimbul de pareri.
_______________________________________
"Sunt un vers inca nescris, un vers pe care Dzeu l-a inventat. "
|
|
15/01/06 10:48
|
|
rara^avis
membru
 Locatie: suceava
Inregistat: 21/10/05
|
|
nu i`am gasit titlu... ...niste ganduri amestecate cu sperantza...
as vrea sa-mi creasca aripi albe
ingerii vii sa-mi pieptene pleata de vise
sa calc linistita pe creste de munte
sa zbor in inalt ,sa vad rauri ninse...
as vrea sa aud cum creste in mine
culoarea albului de omat
sa-mi curga prin vine
doar sange de inger,pur si curat
as vrea sa imbrac haina celesta cu soare si stele
sa rada un cor ,un sirag de margele
sa vad irisi calzi cu albastru in ei
sa nu curga lacrimi din fantani de copil
as vrea sa ating norul cetzos ce fuge de lumina
sa sparg pentru o clipa sticla ce desparte vise
sa scriu cu slove de salcam o fila de viata senina
sa sterg cu suvoaie de ploaie ramasite triste...
as vrea ca sa zbor spre patria luminii
sa ard comori ce putrezsesc ,sa strig,sa cant
as vrea sa las in urma doar ecoul ce astzi repeta
"si asta va trece",mergi suflet cu-avant
as vrea sa te vad,sa te caut, sa ma vezi
sa-mi spui ca nu-i greu, ca aripi imi cresc
sa canti si tu cu mine sa nu te uiti 'napoi
sa radem impreuna sa n-avem pumnii goi
sa-mi spui ca pot mai mult si lacrimile`n gene
n-au voie sa se rupa,n-au voie sa ma cheme
sa zbor spre infinit,
sa rad cu mii de stele!
sa n-am irisul frant de ceatza primaverii
as vrea sa fii aici ,sa imi mai zici odata
nu te opri acum,sa zbori mai ai putere!..
si asta va trece,ramai cu macii in graul tacerii.
ingerul serii presara iarasi miere
sa gust din cupa pacii,ca inima imi piere
as vrea sa sufli-n mine sunetul marii
ca sa zbor ,ca sa rad,ca sa leg siretul zarii
sa nu spun ca nu pot,sa nu tai trecutul cu privirea-mi
ingerii canta-vor iarasi nemurirea si oglindirea serii
va reflecta cu slove de jar implinirea!
Ultima modificare de rara^avis (15/01/06 15:23)
_______________________________________
"Caci pentru mine a trai este Christos,
iar a muri este un castig"
|
|
15/01/06 15:20
|
|
|
joy
membru
Locatie: bucuresti, romania
Inregistat: 23/05/05
|
|
Iti doresc sa ai timp
ca, in zbuciumul vieii
sa gasesti macar o clipa de ragaz.
Iti doresc intelepciunea de a recunaoste
ca fiecare piedica din calea ta
ascunde in ea un prilej de a creste, depasind-o.
Iti doresc bucuria
de a descoperi lucruri mici,
aparent neinsemnate, ale vietii,
si de a te inviora prin ele.
Iti doresc prieteni buni
care sa-ti fie alturi si la necaz,
nu doar pe timp de soare.
Iti doresc calmul plin de pace
care sa iti dea siguranta,
pana si in cele mai navalnice furtuni ale vietii.
Iti doresc incredintarea ca exista Dumnezeu
si ca El este langa tine, in fiecare zi,
in fiecare clipa din viata ta.....
_______________________________________
joy
|
|
17/01/06 15:05
|
|
april
admin forum
 Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
|
|
Sa pierzi, si totusi...sa castigi
I-am cerut lui Dumnezeu putere ca sa pot reusi,
Am fost facut slab, ca sa pot sa invat in smerenie sa ascult.
Am cerut sanatate ca sa pot face lucruri mari,
Mi s-a dat o infirmitate, ca sa pot face lucruri mai bune.
Am cerut bogatie, ca sa pot fi fericit,
Mi s-a dat saracie, ca sa pot fi intelept.
Am cerut tarie, ca sa fiu laudat de oameni,
Mi s-a dat slabiciune, ca sa simt nevoia de Dumnezeu.
Am cerut toate lucrurile, ca sa ma pot bucura de viata,
Mi s-a dat viata, ca sa ma pot bucura de toate lucrurile.
N-am obtinut nimic din ceea ce am cerut - ci tot ceea ce sperasem.
In ciuda mea, rugaciunile mele nerostite au fost ascultate.
Dintre toti oamenii, eu sunt cel mai binecuvantat.
(Din cartea cu acelasi nume)
_______________________________________
Every Day Brings New Blessings
|
|
21/01/06 21:16
|
|
|
Kevin Levrone
membru
Inregistat: 24/04/05
|
|
O alta poezie frumoasa.Crestinismul autentic va fi tot timpul minoritar.Cred ca asta e ideea.Lectura placuta.Bless you.
Cu Dumnezeu în fiecare zi,
aşa umbla Enoh în lumea vache.
Ca doi prieteni pribegind pereche.
Şi într-o zi, călătorind mereu,
el a ajuns în cer la Dumnezeu.
Cu Dumnezeu în fiecare zi,
aşa umbla în vremea lui şi Noe.
Şi toţi râdeau de el atunci în voe.
Dar n-au ajuns sub primul curcubeu
decât cei ce umblau cu Dumnezeu…
Cu Dumnezeu în fiecare zi,
aşa umbla în Israel Ilie,
îndeplinindu-şi sfânta lui solie.
Şi-un car de foc l-a dus ca pe-un trofeu
să umble şi în cer cu Dumnezeu.
Cu Dumnezeu în fiecare zi
să fim şi noi în lumea de ţărână;
la pieptul Lui, mergând cu El de mână.
Şi într-o zi, umblând aşa mereu,
ne vom trezi în cer cu Dumnezeu…
|
|
24/01/06 16:06
|
|
rara^avis
membru
Locatie: suceava
Inregistat: 21/10/05
|
|
NESTINSA CAUTARE
Te voi cauta Isuse-n piatra muta
De-ar fi chiar stanca s-o despic in doua
Iar cand in ceruri zorii se saruta
Te-oi intrupa din aura de roua
Te-oi ispiti in inima de munte
De-ar fi cu gandul muntii sa-i ridic
Iar cand de dor va plange a mea frunte
Te-oi intrupa din raza unui spic
Voi rascoli si viile din lunci
De-ar fi sa storc tot sangele din struguri
Apoi rapus de reci miresme dulci
Te-oi intrupa din ochii unor muguri
Te voi cauta si-n lemnul frant in cruce
Chiar daca lemnul sfant imi va parea
Iar gerul cand in van prin vis ma duce
Te-oi intrupa din mici sclipiri de nea
Veghea-voi dar si-n colt de ulicioara
De-ar fi sa-ntorc din drum orice strain
Iar de-s flamand te-oi intrupa-n camara
Dintr-o azima aurita-n vin!
_______________________________________
"Caci pentru mine a trai este Christos,
iar a muri este un castig"
|
|
27/01/06 13:23
|
|
rara^avis
membru
Locatie: suceava
Inregistat: 21/10/05
|
|
Aripile - Virgil Carianopol
Nu-mi pune aripi!-am strigat
spre ingerul ce ma tinea
cand imi vâra aripi cu sila
si-n umeri mi le indesa.
Nu vreau! Dar el,cu o rabdare
pe care numai ingerii o au
Nu ma lasa,desi din ele
Spuneam ca nu stiu cum sa dau..
N-auzi??-strigam.Tocmai cu mine?
Nu fi asa ne-ndurator!
Nu le strica,le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am sa zbor!
Esti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Stia ca voi avea nevoie.
Stia c-odata voi zbura! .....
_______________________________________
"Caci pentru mine a trai este Christos,
iar a muri este un castig"
|
|
27/01/06 13:27
|
|
doitili
membru
 Locatie: Curtea de Arges, Romania
Inregistat: 23/10/05
|
|
Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.
Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.
Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
�Iosua îi stă la deapta, iar la stânga e Caleb�;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.
Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
�Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!�
�Cine-i Împăratul slavei?� �Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!�
Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
-Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
-Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
-Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
-Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
-Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
-O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi străine?
-Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
-Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
-Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
-Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: �El Mi-a fost întâiul rod!�
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!
_______________________________________
Este un lucru sa stii ce gandeste Dumnezeu. Este cu totul altceva sa gandesti cum gandeste El.
|
|
28/01/06 00:24
|
|
cmiriam
membru
Locatie: Cluj Napoca, ROmania
Inregistat: 07/01/06
|
|
De ceva vreme ma tot gandeam sa imi fac timp sa va trimit una din poeziile mele preferate..
dar inainte de a o scrie.. as avea o rugaminte.. cand postati o poezie..scrieti si autorul.. scrieti-o intreaga...
Fobie
[petru lascau]
ma tem de cei ce nu se roaga
cu cea mai terifianta fobie
a veacului nostru mare urgie
ma tem de cei ce nu se roaga.
talharind in noaptea
ce lumina zilei o neaga
ma tem cu terifianta fobie
de cei ce nu se roaga
ma tem de ei ca de-o lepra,
ca de-o plaga
cu cea mai terifianta fobie
ma tem ca cei ce nu se roaga
vor fefui copiii mei
de rai si vesnicie.
_______________________________________
"Sunt un vers inca nescris, un vers pe care Dzeu l-a inventat. "
|
|
28/01/06 13:57
|
|
GabiB
membru
 Locatie: Lugoj,Romania
Inregistat: 09/07/05
|
|
O poezie care pe mine, personal, m-a pus pe ganduri...Nu stiu cine a scris-o,eu am gasit-o intr-un caiet vechi de poezii al mamei mele si m-a impresionat.
Ce iute trece timpul si zilele se duc...
Ce iute apare astrul, ce iute e-n amurg.
Si-n scurgerea de veacuri si vremuri milenare
Desertaciune-i viata cu tot ce e sub soare.
Caci anii zbor ca gandul,onoare si avere
Frumosul nu e vesnic,puterea nu-i putere.
Si-atuncea,ce e viata, daca asa usor
Zi dupa zi trec anii,se duc ca si in zbor?
E geniu? E virtute? E glorie sau slava?
De ce cand crezi ca-i dulce atunci e mai otrava?
Cand vulturul se-nalta spre zarile albastre,
De ce coboara iarasi pe tarmurile noastre?
Intreaba-te sarmane, tu suflete pribeag
Si cugeta, ce-i viata cu tot ce-ti este drag?
Caci anii zbor ca gandul si tot ce ai e vant.
Se sfarma iute lutul si-ajunge in mormant.
Gol,singur si netrebnic
Oricine-ai fi: tu, eu
Cu toti vom sta odata
'Nainte Aceluia ce este: DUMNEZEU!
_______________________________________
Toti stejarii au fost mai intai ghinde care au rezistat tuturor adversitatilor
|
|
11/05/06 14:03
|
|
GabiB
membru
Locatie: Lugoj,Romania
Inregistat: 09/07/05
|
|
Daca stie cineva autorul poeziei ce am citat-o mai sus, va rog sa imi spuna si mie,cum am zis,nush cine a scris-o.
_______________________________________
Toti stejarii au fost mai intai ghinde care au rezistat tuturor adversitatilor
|
|
11/05/06 14:05
|
|
jezzy
membru
 Inregistat: 13/03/06
|
|
Aur, smirna si tamaie
As vrea ca toate lacrimile mele
Sa se prefaca in margaritare
Si sa le-nsir ,Isuse.pentru Tine
Pe firul lung al vietii mele-amare.
Caci singurele pietre nestemate
Ce as putea sa-Ti dau de ziua Ta
Isuse,sunt doar lacrimile mele
Alt lucru mai maret nu am a-Ti da.
As vrea suspinul meu sa se prefaca
Intr-o cantare dulce de iubire
Si jalea care inima imi frange
In cantec de triumf si fericire.
Caci singurele cantece,Isuse,
Ce as putea sa-Ti cant de ziua Ta
Sunt doar suspine-amarnice de jale
Alt cantec,astazi,vai...nu pot canta.
O,de-ar putea inima mea de gheata
In flacara de foc sa se prefaca
As pune-o langa ieslea Ta sa arda
Si trupul gingas sa Ti-l incalzeasca.
Dar,vai,nimic,nimic eu nu pot face!
Eu doar suspine pot sa-Ti daruiesc
Si lacrimi si o inima de gheata
Vai,altceva in mine nu gasesc.
Ba da.Mai am pacate multe,grele
Care intristeaza fata-Ti minunata
Si care-odata-n chinuri...pe Gogota
Au tintuit faptura Ta curata.
O sa prefac pacatele-mi urate
In flori frumoase de as izbuti
Mi-as incarca cu ele brate pline
Si-n ieslea Ta cu drag le-as raspandi.
Dar,vai ,n-am decat lacrimi si suspine
Pacate si o inima-nghetata
Si-n fata ieslei Tale preamarite
Ma umilesc si plang ingenunchiata.
Primeste-le asa cum sunt Isuse!
Caci tu prin care totul s-a creat
Ai sa prefaci aceste triste daruri
Intr-un izvor de viata nesecat.
(Milly King)
e una din poeziile mele preferate care imi da incredere cand sunt descurajata...
_______________________________________
I only fear that I don’t have enough time left to tell the world that there’s no time left!
|
|
11/05/06 19:42
|
|
sweet andra
membru
 Locatie: vestul civilizat
Inregistat: 11/01/06
|
|
M-a cucerit iubirea
M-a cucerit iubirea cu dulcele-I parfum
Mi-a inzestrat launtrul cu dor de vesnicii
Sa pot pasi voios pe al virtutii drum
Sa pretuiesc mai mult divina partasie.
M-a cucerit sfintirea si din noroi m-a scos
Mi-a ancorat speranta pe Stanca mantuirii
Mi-a-mbogatit fiinta cu traiul lui Cristos
Mi-a aratat cararea in cilpa ratacirii.
M-a cucerit Lumina si ochii mi-a deschis
Sa pot vedea mai clar comorile ascunse
Nestingherit sa-naintez pe culmi de vis
Sa inteleg si taine si sensuri nepatrunse.
M-a cucerit cantarea cu unda-i fermecata
Mi-a incantat trairea,mi-a insotit umblarea
Mi-a usurat povara in clipa innoptata
Insufleteste viata si mersul si purtarea.
M-a cucerit Scriptura cu sfintele-I povete
Ce stampara un suflet de ceruri doritor
Mi-a-nobilat faptura cu simt de frumusete
Si imi indreapta pasii spre al meu Ocrotitor.
M-a cucerit si ruga,O,cum sa-I multumesc
Parintelui ce-asculta strigarea disperarii
Si timpu-ngenuncherii mai mult il indragesc
De cand intrare am la tronul indurarii.
M-a cucerit credinta ce-mi da avant sporit
Si-ntruna ma convinge sa las a lumii cale
Sa fiu mereu placut unui Mantuitor slavit
Sa ma prezint in fata Lui,umil,cu osanale.
Ci doar prin Cristos pot fi deplin incredintat
Ca voi invinge durere si pacate si ispite
Sunt robul lui Cristos caci vina mi-a spalat
Si m-a scapat de iad si de urgii cumplite.
...........aceasta e poezia pe care am recitat-o la botez....asta e ceea ce face Domnul din noi....si e minunat...Domnul sa va binecuvinteze:)
_______________________________________
"Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine." Romani 12:9
|
|
31/07/06 22:02
|
|
dana21
membru
 Locatie: Beclean, Romania
Inregistat: 24/09/06
|
|
As vrea sa scriu aici o poezie, pe care am primit/o si eu de la cineva. Aceasta poezie este scrisa de o fata bolnava de cancer care mai are doar 6 luni de trait. Pe mine m/a impresionat foarte mult.
DANS LENT
Ai privit vreodata copii
Intr/o "invartitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica dureaza doar o clipa.
Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici "Cum te simti?" "Ce mai faci?"
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
I/ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa iti dai seama de dezamagirea lui,
pentru ca erai grabit/a?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui "Buna?"
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis...
Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet...
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.
P.S. sper sa va placa aceasta meditatie despre viata. Poate ar trebui aplicata si in relatia noastra cu Dumnezeu, deoarece niciodata nu facem ceea ce trebuie ci spunem ca va mai fi si maine o zi.....dar daca se termina cantecul?
as vrea sa va rugati pentru aceasta fata si sa imi spuneti parerea voastra despre poezie.
sper ca ii bine unde am scris/o.
m/am tot gandit unde sa o pun si aici mi s/a parut destul de potrivit.
Ultima modificare de dana21 (14/11/06 20:46)
_______________________________________
Viata nu valoreaza nimic. Dar nimic nu e mai de pret ca viata.
|
|
14/11/06 20:45
|
|
dana21
membru
Locatie: Beclean, Romania
Inregistat: 24/09/06
|
|
o poezie pe care o spun cand merg in alte biserici la evanghelizari si mie imi place foarte mult.
Scrisoare nedesfăcută
Ţi s-a-ntâmplat prietene, vreodată,
Ca-ntr-o scrisoare dorul tot să-l pui,
Dor izvorât din inimă curată,
Din focul viu al dragostei dintâi…?
Ţi-ai pus în slove inima întreagă
Cu zâmbet şi cu lacrimi când le-ai scris…
Pentru fiinţa-n lume cea mai dragă
Cu ce emoţii plicul l-ai trimis!...
ÃŽncepe-acum cumplita aşteptare
Cu lupte-ntre speranţe şi-ndoieli.
Răspunsul îl aştepţi cu-nfrigurare.
Va fi un DA? Sau NU? Cum va fi el?
Dar zilele trec… nopţi lungi de frământare…
Trec luni… un an… apoi trec ani stingher…
Târziu aflat-ai că acea scrisoare
Nedesfăcută zace-ntr-un ungher!
Ce dragoste aleasă şi fierbinte
Atât de crudă răsplâtire-avu!
Dar, dragul meu, nu-ţi trece-acum prin minte
Că o scrisoare ai primit şi tu…?
Căci Dumnezeu din lumile-I de pace,
Ţi-a scris-o cu iubirea Sa, din cer.
N-o şti? Ori n-ai citit-o? ori ea zace
Nedesfăcută-ntr-un uitat ungher…?
Citeşte-o şi răspunde la scrisoare!
Aceasta-I hotărârea ce-o poţi lua.
Aceasta-I clipa ta de cercetare
Când poţi răspunde-n umilinţă: DA!
Cum aşteptai odată tu răspunsul
Şi Dumnezeu l-aşteaptă necurmat,
Ca mântuit să poţi sş fi printr-însul,
Cât este harul încâ arătat.
Dar va veni o zi de grea răsplată
Când vei vedea pe-acela ce ţi-a scris
Şi te-a iubit… cum n-ai gândit vreodată,
Iar tu… o viaţă-ntreagă L-ai respins.
Ce îngrozit vei fi în nefiinţă
Când spre salvare nu va mai fi drum
Şi-n flăcări arzătoare de căinţă
Plăti-vei nepăsarea de acum…
De ce aştepţi aşa un ceas să vină?
Crezi tu că poţi scăpa?
O, dragul meu,
De ce nu vrei să intri în lumină
Cât timp spre ea te cheamă Dumnezeu?
Deschide-n umilinţă Cartea Vie –
SCRISOAREA Sfânt-a Celui Preaînalt,
Citeşte-o-nlăcrimat de bucurie
Şi la iubirea Lui răspunde: DA!
_______________________________________
Viata nu valoreaza nimic. Dar nimic nu e mai de pret ca viata.
|
|
14/11/06 20:55
|
|
lorre
membru
 Locatie: langa ape.
Inregistat: 07/10/06
|
|
Waaw...ce de poezii...curand o sa va scriu aici o poezie super...e crestina si umoristica dar are si o morala pe masura...sper sa fac rost de ea cat mai curand...RUGATI-VA sa o gasesc!
|
|
04/01/07 18:11
|
|
april
admin forum
Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
|
|
Ca tot a venit primavara :
Primăvara mea
Zorica Latcu
Crescut-au ghiocei in fulgi de nea?...
Atat de alba-i primavara mea!
Mi-i sufletul de patimi neatins
Si cerul floare peste el a nins;
Aleasa floare de matasuri moi
A nins in noapte peste pomii goi
Si i-a invelit in borangic usor.
A prins o boare, calda ca un dor,
S-adie rar miresmele din Raiu.
Al fluturilor maiestrit alaiu
A curs in suflet, linistit si bland,
Pe cai de taina, din adanc de gand.
Si sus, deasupra albei naluciri,
Pluteste raza sfintelor iubiri.
Da primaverii-n duhul meu lumini
Si se rasfrange-n ochii tai senini.
_______________________________________
Every Day Brings New Blessings
|
|
11/03/07 17:52
|
|
tamarta
membru
 Locatie: Cluj :D
Inregistat: 22/11/06
|
|
marijuana imi place poezia... e stiulul Valentin Popovici, Traian Dorz, Costache Ioanid... eu slujesc Domnului prin poezie. Ii multumesc pentru talantul asta.... poate o sa trec si eu aici cateva poezii
_______________________________________
"Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea" Iov32:9, 10
|
|
27/03/07 12:59
|
|
Sarah
membru
 Locatie: Michigan
Inregistat: 08/03/07
|
|
Iubesc poezia...si autorul meu preferat e Petru Dugulescu...urmat de Traian Dorz,C.Ioanid....
REVOLTA-N TRUP
Intr-o zi-nsorita,ochiul manios.
Se zbatea-n orbita si privea in jos:
"Ce e fratioare?"-eu l-am intrebat-
"Ai vreo suparare?"-"Da,sunt revoltat!
Si-ti voi spune-acuma adevarul tot-
C-am rabdat intr-una,si-acum nu mai pot;
Din a mea-naltime,tot privind in jos
La piciorul asta stramb si noduros,
Pe-ale mele gene,jur,ca nu ma-nsel
Ca de la o vreme,prea-ncaltat e el!
In ciorapi,in gheata,vesnic lustruit,
Sa-l admire lumea,pfui!Ce ipocrit!
Cata cheltuiala,ce atentii mari,
iar eu procopseala...niste ochelari!
Ca sa fiu tot paznic,-Nu! -mai bine chior,
Chiar de par obraznic,vreau sa fiu picior!"
Si dintr-o zvacnire,ochiul a sarit-
Dar fara privire,talpa l-a strivit.
Cand cu duiosie vrut-am sa-l adun:
Mana, cu manie,imi dadu un pumn....
-"Sluga credincioasa,dar cu tine ce-i?"
-"Asta-i ce m-apasa:sluga cat ma vrei?
Numai incordata,sa lucrez,sa scriu.
Ca sa stau odata teapana-n sicriu!
Si hranesc stomacul, vesnic nesatul.
Si umflat cat sacul,nu mai vreau,destul!
Singura-mi stapana ,vreau sa-mi fiu pe plac:
Eu nu mai sunt mana,ma declar stomac!"
Si din clipa-ncare mana n-a lucrat
Nehranind stomacul,biata s-a uscat:
Auzind urechea tristul taraboi,
Dintr-odata striga,"Si eu fac razboi!
Simpla,clapauga,stau ca un tolcer-
Nici eu nu sunt sluga,gura ma prefer!
E-ai fara pereche,totu-i pentru ea,
Parca pe ureche nu s-ar putea bea!
Face galagie ca un papagal,
Mi se da si mie sa mai fac scandal..."
Isi sfarsi ideea si-apoi amuti-
Si din clipa-aceea sarmana surzi.
Dar, va rog,nu plangeti cu al milei foc
Ca,din fericire,toate-mi sunt la loc!
O anomalie, cum am prezentat
Doar in fantezie mi s-a intamplat.
Insa plangeti faptul trist si dureros,
Ca se-ntampla-acestea-n trupul lui Hristos!
MORALA:
Ne-mplinim menirea,existam,traim
numai cand pe altii-n dragoste-i slujim!
(P.Dugulescu)
_______________________________________
Tu imi dai scutul mantuirii Tale,dreapta Ta ma sprijineste,si indurarea Ta ma face mare. Ps.18:35
|
|
27/03/07 21:57
|
|
vaxaly
membru
 Locatie: Bucuresti
Inregistat: 28/03/05
|
|
nasterea ta, Christoase!
te-ai nascut sa-mi dai un semn de iubire pe o cruce.
te-ai nascut pentru ca intr-o zi sa sangerezi de pacatul meu.
te-ai nascut sub tacerea luminii, ca-n ea gandul sa-mi urce.
te-ai nascut sa-nteleg inmiita iubirea cum lasa raiuri si vine.
te-ai nascut sa ma nasc din tine.
nu mi te mai uita livida la mine viata a mea invinsa,
viata a mea infratita trecerii in gol si pasului rupt.
sa nu-mi vezi fata-n scorburi si inima-n pumni stransi prinsa.
sa nu ma vezi ca o amaraciune uscata pe un trup.
pana cand cerul se goleste de Dumnezeu,
nu ma mai privi, viata a mea invinsa.
pana cand cerul se lasa trezit pe huma incleiata-n mine,
nu ma mai privi, viata a mea invinsa.
pana cand Christos vine rupand amurguri metalice
si pamantul se umple cu Dumnezeu,
uita-ma si mori, viata a mea pustiita.
lipsita de tine viata mi se sugruma de incercari zbatute,
sa-mi sterg trecutul din ura cu raul de-a te izgoni.
lipsita de tine viata mi se lipeste de moarte, pietre si oase,
naste-ma din nasterea ta, Christoase!
sa ne reintalnim in prima dimineata din istoria timpului,
sa stiu ca n-a fost ieftin sa vii chiar pentru mine,
sa mi se stinga suferinta, risipirea si pacatul visului orb.
cand te-ai nascut te-ai referit cu vapai
la faptul ca mor topit de mine in ceara poftelor mele,
la pierderea ca pacatul ma fura in soapte.
cand te-ai nascut nu se stia inca de fericire
si lumea incepea a doua oara.
moartea s-a umplut cu viata, pleznind,
iar viata s-a fericit peste moarte.
ah, Doamne, daca nasterea ta cu focul tau nestins,
ar fi si altceva decat ceea ce este in ochii mei catre tine,
decat eu insumi, o aducere la tine, in lacrimi arse,
decat viata reala venita din nasterea ta,
as musca din mine cum ura infernului musca lumea.
[28noiembrie2005. petrica bistran]
_______________________________________
"Nu de aripi are nevoie spiritul omenesc, spune Bacon, ci de plumb. Cu prea mare usurinta se avanta in cele mai inalte abstractiuni pierzand orice contact cu omenescul si realitatea."
|
|
27/03/07 23:23
|
|
CatalinD
membru
 Locatie: Bucuresti
Inregistat: 02/03/07
|
|
ETERNA PRIMĂVARĂ
... Era o primăvară cum n-a mai fost pe lume
şi Pastele aproape, şi flori aprinse-n crengi,
când pentru prima oară Tu m-ai chemat pe nume
şi mi-ai trimis chemarea să Te urmez pe veci.
Ştiam de o Scriptură, dar tare-ntunecoasă,
ce tainele-şi ascunde de cei căutători,
că-n ea se-ascunde parcă o vrajă ne-nţeleasă,
cu semne şi cu taine, peceţi şi-ncuietori.
Şi grea-mi părea cărarea ce duce către Tine,
iar Tu-nvelit în neguri, păreai de neatins.
Si-am înţeles atuncea că Tu, din slăvi divine,
Iţi căutai făptura şi Te lăsai atins.
Şi-un glas mi-a zis: „Te roagă, mărturiseşte sincer
abaterile vieţii, păcate de-orice fel,
căci pentru ele, Domnul plăti cu sfântu-I sânge.
In sânge ai iertarea şi te împaci cu El."
O, inimă deschisă! Ce har aduce-n sine
mărturisirea toată a vieţii de păcat!
Porniră să ţâşnească izvoare vii în mine,
cerească bucurie, potop, m-a inundat.
... Mergeam pe stradă, parcă venind din altă lume...
Mi-ardea un foc din ceruri pe-al inimii altar...
O! Dumnezeu există! Există! Ce minune!
Ieşindu-mi El în cale m-a copleşit cu har...
Câţi ani pierduţi prin lume în oarbă rătăcire
i-am risipit degeaba, lipsiţi de Dumnezeu...!
De-acum ştiu sensul vieţii; ştiu că a mea menire-i
să duc mesaju-acesta la toţi din jurul meu...!
Şi fu o primăvară... cum n-a mai fost niciuna...
Sunt ani de-atunci, şi iarna să vină n-a-ndrăznit.
Mă simt de-atuncea soră cu soarele si luna,
cu mugurii, cu raza, cu plaiul înverzit.
Şi Pastele acela cu lumânări aprinse,
şi cu-n popor ce cântă „HRISTOS A ÃŽNVIAT!"
eu îl trăiam în suflet cu bucurii nestinse:
Hristos era în mine VIU cu adevărat!
Şi odăiţa-aceea de sus, de la mansardă,
în noaptea fără seamăn, în ceasul magistral,
era numai un colţ din slava minunată...
Venise parcă Cerul la mine, la spital...
Acum, şi eu sunt glasul ce mi-a vorbit şi mie:
Te roagă! Dă pe faţă întregul tău păcat!
Şi ai să simţi în suflet atâta bucurie,
că Dumnezeu, cu slavă, în tine a-nviat!
Şi-atunci, nimic pe lume n-ai să mai vrei vreodată,
decât să duci la alţii mesajul luminos
că este o lumină în lumea-ntunecată
ce suie pân-la ceruri. Iar calea e Hristos.
Ultima modificare de CatalinD (03/04/07 15:54)
_______________________________________
"Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea." Ioan 10:27-28
|
|
03/04/07 15:52
|
|
Magdy
membru
 Inregistat: 09/01/07
|
|
Ocrotita in mana Lui
Din bezna noptii grea
strigatul meu se inalta catre Tine,Doamne!
Imi auzi geamatul,
al disperarii glas,
chiar daca negura noptii se tese
tot mai strans in jurul meu
clipa de clipa,ceas de ceas.
Iti simt dragostea-
Valuri de-ndurare vin,tot vin peste mine.
Iar din fantana luminii suave
ce coboara lin,si bland ma impresoara,
mi se adapa speranta.
In inima mea
fragezeste increderea
cand Iti simt puterea
ce esti gata sa mi-o daruiesti,
in tacerea de plumb a noptii.
Cat de aproape imi esti!
Tu,numai Tu poti schimba
spaima mea,in oceanul de-ntuneric,
cu o pace neasemuit de adanca-
pace deplina,
pregatita din timp pentru mine.
Negraita odihna,
venind doar de la Tine.
Vant de-nviorare ma ajunge dinspre rasarit.
Oh,necuprinsa iumire:
Ce minunat e,Doamne,sa-mi fii Tata!
Sa ma stiu Tie copil preaiubit!
Andrea Michaela Wilhelm
|
|
04/04/07 19:55
|
|
vaxaly
membru
Locatie: Bucuresti
Inregistat: 28/03/05
|
|
cerul se golise de talpile lor
ei calcau doar pamantul
si aceasta petrecere doar pe lut
aducea cu sine o fiintare luteasca
deci, sosise vremea ...
Revolutionarii
se-aude un tropot
din el creste un zgomot
este ceata de sfinti ce totusi umbla pios
ridicata din caderea sub cruce si-n colb a lui Cristos
sunt soldatii lipsiti de puterea omeneasca
dar oteliti in puterera dumnezeiasca
cu genunchii-n pamant si lacrimi in cer
ei agonizeaza si gem pentru cei ce pier
se-aude un tropot
din el creste un zgomot
sunt cei ce umbla cu cartea sfanta in mana
si vestesc oricarei fapturi rationale, vestea cea buna
sunt revolutionarii nascuti din Revolutionarul cel sfant
ei rastoarna teorii filosofii concepute pe acest pamant
prin cuvantul din ceruri adus sa regenereze
spirite care-au ajuns prin intelectul uman sa degenereze
se-aude un tropot
din el creste un zgtomot
produs al vocilor inflacarate
vestind din cartea cuvintelor adevarate
oameni buni oameni buni
ceru pamantul vor trece reflectie
doar cuvintele lui Cristos vor ramane
cine vrea implinire sa dea crezare vestii bune
Isus Mielul a fost injunghiat
si prin sangele varsat
oricine cu constiinta de sine poate fi iertat
dintr-un stricat intr-unul curat va fi transfigurat
se-aude un tropot
din el creste un zgomot
este ceata de sfinti ce totusi umbla pios
ridicata din caderea sub cruce si-n colb a lui Cristos
[in memoria celor trei buturugi dezradacinate, pe drumul de lupta in zale, fiecare dupa Imparatul]
Adi Dobre,
Ultima modificare de vaxaly (07/04/07 13:28)
_______________________________________
"Nu de aripi are nevoie spiritul omenesc, spune Bacon, ci de plumb. Cu prea mare usurinta se avanta in cele mai inalte abstractiuni pierzand orice contact cu omenescul si realitatea."
|
|
07/04/07 13:27
|
|
CatalinD
membru
Locatie: Bucuresti
Inregistat: 02/03/07
|
|
Am căutat dragostea, dar n-am ştiut
Am căutat dragostea, dar n-am ştiut
Ca Cineva, acolo Sus, mă iubea.
Am căutat-o, dar n-am dat de ea
Si totuşi, Cineva sus mă iubea.
Am căutat ce nu era
Am căutat-o în lumea rea
Fără să ştiu că Cineva
Ce nu era din lumea mea
Stătea în Cer şi lăcrima
Tăcut, la suferinţa mea.
Acum, eu nu mai caut dragostea
Căci am primit-o, e a mea
Mi-a dat-o, de sus, Cineva
Care cu blândă mâna Sa
Mi-a alinat rana cea grea.
Ultima modificare de CatalinD (12/04/07 14:52)
_______________________________________
"Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea." Ioan 10:27-28
|
|
12/04/07 14:52
|
|
Sarah
membru
Locatie: Michigan
Inregistat: 08/03/07
|
|
SA NU POT
Sa nu pot Doamne,sa ma las de TINE niciodata,
Chiar de-as lasa la orice pas o dragoste-ngropata.
Cu cat ma duc mereu si vin,mai sigur de oriunde
De-a Ta iubire mai deplin doresc a ma patrunde.
In orice loc,de orice rand,cararea-nsingurata
Sa mi-o invaluie mai bland lumina Ta curata.
Sa n-am amar neindulcit,nici nopti neluminate,
Nici orizont nestralucit,nici cereri zbuciumate.
Ci numai Tu sa-mi fii mereu prieten pe-orice cale,
Iar Dorul sufletului meu,trairea voiei Tale.
Mai grea de-ar fi cu orice pas,sa-mi arda viata toata,
sa pot orice,dar sa te las SA NU POT NICIODATA!
(autor necunoscut)
_______________________________________
Tu imi dai scutul mantuirii Tale,dreapta Ta ma sprijineste,si indurarea Ta ma face mare. Ps.18:35
|
|
13/04/07 05:05
|
|
|
|
| Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|
