|
|
|
tamarta
membru
Locatie: Cluj :D
Inregistat: 22/11/06
|
|
Aici vor fi scrise poeziile pe care le-am creat impreuna.
april a scris:
Reguli:
1. fiecare posteaza pe rand doar cate 2 versuri, care sa rimeze intre ele sau cu cele postate anterior:
a. rima imperecheata
albastru / alabastru / povestire / potrivire
b. si in caz ca cineva posteaza fara rima, atunci urmatorul trebuie sa foloseasca
- rima incrucisata
albastru / povestire / alabastru / potrivire.
- sau rima imbratisata:
albastru / povestire / potrivire / alabastru
2. versurile sa nu fie foarte lungi ( sa se asorteze cat de cat si la lungime cu cele postate anterior )
3. tema este destul de libera : Luceafar - adica sa fie o poezie.. lunga , si forumistic - sa aiba legatura cu forumul si poate chiar si cu cei de pe el.
4. inainte de a scrie se recomanda citirea versurilor postate anterior ca poezia sa aiba o oarecare cursivitate. Bineinteles ca poate fi schimbata directia, dar daca cineva incepe o idee este de preferat sa fie continuata si incheiata inainte de a se trece la alta idee.
Succes!
|
_______________________________________ "Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea" Iov32:9, 10
|
|
23/01/09 10:24
|
|
tamarta
membru
Locatie: Cluj :D
Inregistat: 22/11/06
|
|
Luceafar forumistic
A fost odatã, Ca niciodatã Un forumist hoinar, Fără bani în buzunar Pânã-n ziua ce-a muncit Si nimic nu i-a lipsit.
El era înalt,brunet, Si foarte inteligent. Totuşi , îi lipsea ceva: O nevastã işi dorea Si cum nu o avea, El o cãuta.
Dar veni şi ziua-n care, Omul nost', ca fieştcare, De dragoste-a fost pălit Şi el a înnebunit! Cu un ochi pe monitor, Si cu altul pe vapor In grabã, el a fugit, Si s-a întâlnit. Cu o Sulamită, Fată pocăită, Ii plãcu..şi se gãndi In grabã a o cuceri. Uşor nu era , Dar el tot încerca, Vremea trecea, Iar el nu rãzbea.
Intr-o zi, spre asfinţit, O idee i-a venit: Să se-mbrace în cioban; Să-şi ia un câine cam golan, S-o încerce dac-ar vrea Sã-l primeascã-n starea sa.
Însă fata cea isteaţă, Frumoasă şi plină de viaţă, S-a gândit sã îl primeascã, Pan' la urmã sã-l iubeascã Dar totuşi ea s-a gândit Să-l pună pe jar la fript! Si l-a ţinut în suspans Iar el a urmat-o pas cu pas.
Dar, se vede cã de-o vreme Tânãru' prinse a se teme, C-a rãmas însãrcinatã, Si au grãbit şi nunta îndatã. Dar asta doar în imaginaţia lui, Fiindcă tânărul forumist e un copil al Domnului! Si se gândi el dacã N-ar putea cumva sã facã, Maşinã ca sã-şi ia, Cã poate doar aşa, Va putea cumva-cumva Sã atragã asupra sa, Privirea prinţesei sale, De la minunatele...sarmale.
Dar el tot încerca Si nici cum nu putea Din gură să tacă Şi s-a suit pe-o cracă, Sã priveascã-n zare, De nu vine, oare, Prinţesa lui cea dragă Să se minuneze-oleacă De-a ei lungi şi negre plete, Care-i ajung pânã la ghete Si de-a ei privire seninã, Ce inima-i involburatã-i alina.
Şi tot privind cu jind în zare, El ar fi vrut o alinare. Si iatã cã pe cale, Se apropie agale, O fată divină, Fudulă, ce-i drept, da' fină. Se-ndreptã spre el Si-i ceru un pix Pentru.. testament, Sau.. antrenament . Cel fãcu 2 ani Si se lasã de el, Că nu avu prea mulţi bani.
Dar să revenim la forumel, C-a vorbit cu ea o lunã Si nu a convinso Că-i băiat deştept Şi cu mult talent, Cu poziţie bună-n societate, Unic moştenitor, deci fără frate. Dar avea o sora Ce era reginã... O sorã în Domnul, Cum are tot omul, Şi-i dădea sfaturi întruna, Să vegheze, să nu-l fure vreuna!
Dar într-o zi,fiind nepregătit, Dragostea chiar pe el l-a lovit. Mintea i s-a-ntunecat, Faţa i s-a luminat. Si s-a gândit Cum sã facã a o minţi Mai bine zis a o vrãji (Cu a minţi nu-i de glumit) . Si…se-ncâlci In alte chestii Care devenirã tresti Pe malul lacului.
Si s-a gândit forumistul sã-i scrie O frumoasã poezie: Care începea aşa: "Ce mai faci prinţesa mea?" Prea slãvite imparate Io mã duc sã fac karate!! Ca să te dau gata, Când vei veni cu lopata. Sã te răzbuni, ştiu bine! Cãci inima ta e la mine.
Si nici nu işi dãdu seama Când deodată, iar teama Îl făcea să se gândească, La viitoarea lui mireasă. Si bineînţeles cã şi la soacrã Poate da, poate-o să-l placã, Sau poate că l-ar alunga Imediat ce l-ar vedea. Dar el nu..şi nu ar pleca, Decât cu iubita sa.
Cuprins de-al iubirii fiori, Ii aduse nişte flori. Le fura, cã n-avea bani. Ii dãduse la golani. Nu furã , cã e cinstit, Forumistu-i pocãit!(cãci aşa am stabilit)
Pocãitul s-a cãit Domnul când l-a izbãvit. Fata l-a apreciat, Când buchetul el i-a dat. Pe loc florile-a luat, La el nici nu s-a uitat. Dar n-a uitat sã-i multumească Si cu-n sãrut să-l răsplăteascã. El pe loc s-a înroşit Şi din ochi nici c-a clipit. Caci orbit de-al ei sărut N-a gândit ce sa-ntâmplat.
Buimăcit la inceput, Ameţit a continuat, Dar s-a oprit enervat, Când a realizat C-ar fi vrut sã mai aştepte. Incet, sã urce-a iubirii trepte. Şi cu capul plecat, El s-a depărtat, Dar nu foarte tare, A rãmas in zare, Cu ochii in soare, Pe-un picor de plai Ar fi vrut o bucată de rai, Pentru-a sa iubire..
Forumistul nost' grãbit, Tare s-a mai necãjit, Când prinţesa lui I-a spus într-o zi Cã ar vrea sã plece, Sã cumpere vreo zece Cãrticele pentru el, Cã n-a studiat defel. Va pleca in Satu Mare Va pleca şi-n Baia Mare Pentru cã-i vacanţa mare Si nu-i vreme de plimbare!
Tot de forumist vorbim Am uitat sã îl numim. Pe 'ncercatul forumist Mihăiţă să-l numim. Mihãiţã nu vrea A pleca prinţesa sa, Dar un examen nu şi-a luat Si are de învãţat. Ca sã aibã notã bunã, Tre sã înveţe o lunã. Si s-a pus pe învãţat, Iar prinţesa a plecat. Dar nu mai avea din ce-nvãţa, Carţile el le-aştepta. Si pentru cã era vacanţã Se bucura de pauzã.
O sãptãmânã a trecut Bagajele şi le-a fãcut Ca sã plece la mare Sã se bucure de soare Dar o idee ii veni, Spre prinţesã el porni. Si la mare a ajuns. Cãrţi,caiete şi-a adus. Cu prinţesa de mânã Era fericit acuma.
Acum, in sfarsit, Putea fi iubit De prinţesa lui, Fiica Domnului. Doar c-a lui prinţesă E cam ruşinoasă Si se tot codeşte, Privirea lui Mihãiţã ocoleşte.
Are un mic secret Si-n portofel un alt bilet. De la a ei mamã, In care o roagã Sã se întoarcã acasã Cãci o durere o apasã. Şi-ntre zâmbet şi suspin, Ea se-nţeapă într-un spin. Spinul era veninos, Pentru cã venea pe jos Spinul era fermecat Prinţesa tot a uitat.
Mihãiţã trist era, Prinţesa nu-şi revenea. A uitat cum se numeşte, A uitat cã îl iubeşte. Valuri mari se prãvãleau Pe ea o înconjurau Ar fi vrut să se simtă Mai apropiată de Mihăiţă.
Examenul l-a picat, De viaţã s-a cam sãturat Si spre casã a plecat. Pe gânduri nu a mai stat, S-a pus pe împachetat, La Mihãiţã a plecat Si la mama lui cea dragã Care în prag îi aşteaptã. Cu mult drag ea îi privea Cã de mult îi aştepta.
Însă, totodată, Ea le spuse-ndată Ca sã aibã grijã mare, Cã ei fac un lucru mare. Şi poate nu ar strica, Să ia decizia Cu multã inţelepcinune Sã le facã toate bune
O sãptãmânã ei au stat Si cam mult ei au mâncat Pânã ce s-au sãturat. Si-apoi iarã au plecat Si-apoi memoria a revenit, Ei i-au urat 'bine-ai venit'.
Dar să revenim la frumoasa poveste. Lui Mihăiţă i s-a adus o veste, C-a lui nevastã pleacã, Se duce sã munceascã, Aproape,lângă casă, Să gătescă pentru masă. Dar pentru masa părinţilor ei, Că Mihăiţă şi prinţesa lui nu erau căsătoriţi, meeeey!
Si el a luat decizia Sã meargã împreunã cu ea, Sã facã cununie Cu acte-n regulã sã fie. Lume multã a sosit, El era tare mulţumit, C-a stat bine şi s-a gândit Acest pas l-a-nfãptuit.
Ea era emoţionată Şi la faţă un pic albă. Dar toate emoţiile au trecut, Cand lângã Mihãiţã al ei s-a vazut. Apoi la biserică au plecat Să se termine de cununat.
A fost o nuntã minunatã, Parcã din basme era luatã. Apoi, in luna de miere au plecat Si pânã in Grecia au zburat. [Măăă, da' ce iute i-aţi căsătorit! Tot farmecul cuceririi l-aţi zdrelit!]
Dar povestea abia acum incepe. Se ştie, Grea e viaţa dupã cãsãtorie! In Grecia ce au pãţit E greu de inchipuit! Cardurile le-au fost furate, Maşinile-zgâriate! Si cum au plãtit in avans, Un timp la hotel au rãmas Cu poliţia pe cap Şi se văitau:"Ce să fac?!"
S-au rugat şi s-au rugat Pânã ceva s-a întâmplat: Un pui de grec mai mititel, Dar prostuţ nu era de fel, Chiar de era mai din topor, Le-a venit in ajutor. Si le-a zis aşa: "-Vã dau maşina mea!"
Le-a dat o maşinã de jucãrie Dar era de aur,mãi sã fie!!! Însă în miniatură, Aşa că nu au putut să dea o tură. Au dus-o la amanetat, Lui i-au mulţumit cã i-a ajutat.
Si-acasã au vrut sã plece Cu banii câştigaţi, Dar la vamă nu au putut trece Şi s-au trezit cu banii luaţi! Tare s-au mai supãrat, Când asta au aflat Se gândeau ei ce sã facã.. Dar Domnul le-a sãrit in ajutor îndatã Le-a trimis un frate drag, Care la el acasã i-a luat. S-au rugat, i-a gãzduit, Si la drum iar au pornit!
De aceastã datã-au reuşit Sã ajungã in locul dorit. La ei acasã Au ajuns îndatã. Una câte una,zilele treceau, Ei tot mai mult se îndrãgeau Dar şi pe Domnul Îl iubeau Şi pe forum mai scriau, Cu prieteni mulţi vorbeau Si în Domnul nãdãjduiau. Erau foarte îndrãgostiţi, Si nespus de fericiţi
O veste ei au primit Un forumist la ei a venit. Iar în această scurtă întâlnire, Forumistul-musafir le-a dat de ştire, Cum cã fratele ce i-a gãzduit, Sã le facã o vizitã s-a gândit.
Tinerii când auzirã, Indatã şi pornirã Spre bancomat, la scos de bani, Apoi cumpărături de la ţărani. Ceapã,roşii,castraveţi, Slaninã şi câţiva cârnaţi. Ast-au cumpărat,( vedeţi?) Pentru ei şi pentru fraţi.
Apoi s-au pus pe gãtit, Iar unul din ei s-a rãnit. A pornit prea tare aragazu Si i-a luat foc nasu, Însă rău nu s-a pârlit, Doar ca Rudolf a devenit! Si-apoi sã vezi ce s-a-ntâmplat, Frigiderul s-a stricat. Necaz pe-al nostru forumist! Spre mâncare el priveşte trist.
In uşã se aude cioc-cioc, Forumuştilor le vine sã iasã din bloc! Fiindcă musafirii au sosit, Iar ei treaba nu au prididit.
Ce sã facã? Cum sã facã? Uşa a deschis-o-ndatã. Fratele-musafir le-a adus un laptop, Iar ei l-au servit cu drop! Se simţeau cam stânjeniţi, Dar erau tare mulţumiţi! Au primit ce şi-au dorit Si iar au pornit, S-au pus pe cãlãtorit, Vreme bunã a venit!
Au pornit spre adunare, Să stãbilească data pentru binecuvântare. Cãci de la cãsãtorie se împlinea un an, Timp în care Domnul le-a dat un bebe nãzdrãvan. Era micuţ,un îngeraş, Un pui de om nespus de drăgălaş.
La un nume s-au tot gândit, Dar nimic nu s-a ivit. Doar că, din întâmplare, Un frate de la adunare, Cu blândete i-a oprit, La ureche le-a şoptit Un nume pregătit Pentru fecior potrivit, Pe care-l aşteptau, Cu greu stãpâneau Bucuria ce o aveau, Pe Domnul lãudau Numele pentru bebe era Gabriel Si pãrinţii, încântaţi, au fost de-acord cu el.
Gabriel creştea, pe zi ce trecea Tot mai frumos se fãcea. Se mândreau pãrintii lui, Cã-i copilul Domnului. Iar el fãcea ce fãcea Dar din Biblie nu citea!
Asta până într-o zi, Cînd întâmplător auzi, O şoaptã la ureche O întrebare veche: "Concursul biblic a sosit Si tu nimic nu ai citit?"
Biblia-n grabã a luat, De citit s-a apucat Si de un verset a dat, Care l-a cam mustrat. Pe genunchi el a cãzut Si iertare a cerut. Mântuire a cãpãtat, Prin Isus crucificat, Iar el plin de bucurie, Impreunã cu a lui familie, Crãciunul a sãrbãtorit Lui Dumnezeu i-au mulţumit. Fericirea au aflat, Iar pe Domnul mai mult au lãudat!!!
Gabriel s-a botezat, Cu Domnul pe deplin s-a împãcat Si-a trãit pin'la adânci bãtrâneţi Ferit de boli şi de tristeţi Si-am încãlecat pe-o şa, Si-am incheiat povestea-aşa.
_______________________________________ "Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea" Iov32:9, 10
|
|
23/01/09 11:04
|
|
|
Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
|
|
|
|
|
|
|
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|