TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Mica enciclopedie/Personaje mitologice Moderat de antonela, feedback  
Autor
Mesaje Pagini: 1 ... 2 3 4 5
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"

Ciclopul
Personaj din mitologia greaca, un urias cu un singur ochi, care devora oameni. A fost orbit de Ulise, cind in calatoria sa, furtuna ii impinge corabiile pe insula ciclopilor.

(curios ca n'am gasit pe net nici o imagine :( )


21/01/09 12:30

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"
Cerberul

"În mitologia greacă, Cerber este câinele monstruos cu trei capete (uneori chiar cu cinzeci sau o sută de capete), considerat frate cu Hidra din Lerna şi Leul din Nemeea. Mama sa este Echidna, iar tatăl său este Typhon. Avea pe spate o mulţime de şerpi agresivi, iar coada lui era tot un şarpe. Este "câinele lui Hades", deoarece păzeşte intrarea în Infern, permiţând doar sufletelor morţilor să intre, dar mai ales veghează ca nimeni să nu mai iasă, împiedicându-le întoarcerea în lumea celor vii. Deşi este invincibil, a fost totuşi învins de două ori: o dată prin forţă fizică, de Heracles, iar altă dată prin forţă spirituală, de Orfeu şi cântecul lui. Acesta mai are un rol foarte important în cartea "Divina Commedie" de (Dante Alighieri) (1265-1312). Ajuns în Infern, Dante îl întâlneşte în al treilea cerc pe Cerber. Această întâlnire are loc înainte de Styx, fiind cercul al V-lea."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cerber



22/01/09 11:56

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"

Medusa
"Medusa a fost în mitologia greacă fiica monstruoasă a lui Phorcys şi a lui Ceto şi una dintre gorgone, singura care este muritoare dintre cele trei. Privirea sa putea transforma pe orice muritor în stană de piatră. Există un mit care spune că Medusa fusese la început o fecioară frumoasă. A desacralizat templul Atenei culcându-se în el cu Poseidon. Furioasă, Atena a preschimbat părul Medusei în şerpi vii.
Medusa a fost ucisă de eroul Perseus cu ajutorul Atenei şi al lui Hermes. A ucis-o tăindu-i capul şi dându-i-l Atenei, care l-a întipărit pe egida ei, purtată drept platoşă.
Din corpul neînsufleţit al Medusei au răsărit gigantul Chrysaor şi calul înaripat Pegas, fiul său cu Poseidon."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Medusa



23/01/09 11:55

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"

Harpiile
"În mitologia greacă, Harpiile sunt monştri feminini, care aparţin generaţiei divine primordiale, cea de dinaintea Olimpienilor. La început, au fost două, apoi numărul lor sporeşte, devenind trei. Aveau chip de femeie bătrână şi corp de pasăre, cu aripi mari şi gheare ascuţite. Răpeau sufletele morţilor. Prin unirea cu zeul Zefir, una din ele a dat naştere celor doi cai divini ai lui Ahile, Xanthos şi Balie, iuţi ca vântul.
Numite şi "hoţii", ele sunt descrise, în versiuni timpurii ale mitologiei greceşti, ca fecioare frumoase, înaripate. Mai târziu ele au devenit monştri înaripaţi, cu feţe de femei bătrâne şi urâte, care au gheare ascuţite şi încovoiate. Sunt reprezentate cărând persoane spre lumea subterană, pedepsindu-le sau torturându-le. Persoanele pe care le luau cu ele nu mai erau văzute niciodată. Harpiile sunt, probabil, personificările vânturilor de furtună. Numele lor sunt: Aello, Celaeno şi Ocypete.
Miroseau îngrozitor şi erau veşnic flămânde. "

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Harpii


24/01/09 13:26

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"

Balaurul
"Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriaşă, de multe ori are forma unui şarpe cu aripi, picioare şi mai multe capete de şarpe (în general trei, şapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului şi este prezent în majoritatea basmelor româneşti.
În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească.
Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar defini o fiinţă imaginară un amestec de şarpe, crocodil şi leu, o fiinţă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Balaur


25/01/09 19:52

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"

Ielele
"Ielele sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, foarte răspândite în superstiţii, cărora nu li se poate stabili însă un profil precis, din cauza inconsecvenţei folclorului; totuşi, forma mitologică preferată este a unor fecioare zănatice, cu mare forţă de seducţie şi cu puteri magice, cumulând atributele Nimfelor, Naiadelor, Dryadelor, întrucâtva şi a Sirenelor. Se sugerează ca ar fi posibil ca in trecut sa fi fost preotesele unei zeităţi dacice.
Ielele se crede că apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh), dansând goale, mai rar cu veştmânt de zale, sau înfăşurate în văluri transparente şi cu clopoţei la picioare; fostul lor ring de dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar năluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele.
Numărul în care Ielele îşi fac apariţia e sau nelimitat, sau redus la 7, uneori chiar 3, în ultimul caz (Oltenia) legenda considerându-le pe fiicele lui Alexandru Macedon şi numindu-le: Catarina, Zalina şi Marina.
Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în munţi, prin păduri sau anumiţi copaci ca paltinul şi nucul (preferaţi şi pentru horele lor), rareori la răspântii."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Iele


26/01/09 13:05

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"
Vârcolacul

"Un vârcolac este, în mitologia românească o fiinţă fabuloasă, un demon care mănâncă Soarele şi Luna, generând în acest fel fazele Lunii şi eclipsele. Multiplele reprezentări ale acestei creaturi, de la animale reale(lupi,câini), la cele fantastice(zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului. Vârcolacul este reprezentarea răului care disturbă ordinea firească a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilită de comunitate poate genera un vârcolac. Astfel, vârcolacii, ca şi strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezaţi, născuţii cu anomalii, oameni care şi-au ucis un frate sau o soră, sau chiar o acţiune contrară unei tradiţii poate genera un vârcolac. Omul-vârcolac se va transforma în timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul său este cel care va urca în cer şi va mânca Soarele sau Luna. Dacă legătura sufletului cu trupul este întreruptă în timpul transformării, sufletul este pierdut pe vecie.
Etimologia cuvântului pare a proveni din bulgară sau sârbă, din vylx + dlaka ce însemna cu păr de lup."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rcolac


27/01/09 13:56

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"
Vasiliscul

"În legendele europene, inclusiv în mitologia românească, vasiliscul (numit şi bazilisc) este o reptilă fabuloasă, reprezentată de obicei ca o combinaţie de şarpe şi cocoş, având puterea de a ucide prin privire sau prin otrava răsuflării.
Împărat al târâtoarelor (basiliskos = mic rege), vasiliscul era înfăţişat ca o reptilă ce nu se târa precum şerpii, ci înainta cu capul în sus. Purta coroană şi provoca moartea atât prin privire, cât şi prin respiraţie. Plinius cel Bătrân susţinea că trăia într-un deşert, fiindcă totul în jur era otrăvit. Modelul acestui monstru cu privire ucigaşă e posibil să fi fost ori vipera cu coarne din Egipt (corniţele par de la distanţă zimţii unei coroane), ori zeiţa-cobră Uraeus, care personifica ochiul arzător al lui Ra, şi împodobea fruntea faraonilor căci conţinea esenţa proprietăţilor Soarelui, fertilizant şi în acelaşi timp capabil să usuce şi să ardă.

Faptul că ucidea cu privirea pe oricine se apropia, fără să-l bage de seamă şi fără să-l privească el cel dintâi, l-a facut să simbolizeze puterea regala care îi fulgera pe cei ce nu-i acordă respectul cuvenit, dar şi, în sens mai larg, primejdiile mortale ce pândesc existenţa umană dacă nu sunt "zărite" din vreme. Vasiliscul nu putea fi ucis decât punându-i-se în faţă o oglindă în care să-şi reflecte privirea.

Cu timpul, monstrul şi-a adăugat noi elemente fabuloase: se năştea în zodia câinelui dintr-un ou de cocoş bătrân de şapte sau paisprezece ani, ou perfect rotund şi acoperit cu o piele aspră, ascuns în bălegar şi clocit 40 de zile de o broască râioasă. (În 1474, la Basel, a fost ars pe rug un cocoş vrăjitor acuzat de a fi ouat vasilisci). Datorită naşterii, a luat înfăţişarea unui cocoş cu coadă de dragon sau a unui şarpe cu aripi de cocoş; în ambele cazuri purta coroană. Apoi a devenit un cocoş galben încoronat, cu două perechi de picioare, aripi mari şi coadă de şarpe."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasilisc



28/01/09 13:39

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
mitologia romaneasca

Moroi

Moroiul este, în mitologia românească, un strigoi, un spirit rău, care se crede că ar proveni de obicei al unui prunc mort înainte de a fi botezat, ucis sau înmormântat de viu, sau dintr-un mort neputrezit, căruia nu i s-a făcut slujba religioasă. Se crede că moroii plâng noaptea şi îşi cer botezul. [1]

Există credinţa că moroiul iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vii. [2]

În unele regiuni, moroii sunt asimilati vampirilor, şi se spune că sug sângele şi laptele vitelor. [3]
Forma de feminin este Moroaică (pl. Moroaice).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moroi


29/01/09 01:53

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"
Pricoliciul

"În mitologia românească, pricoliciul este un duh rău, în care se transformă unii oameni după moarte şi care ia înfăţişarea unor animale.

Ca şi strigoii, ei sunt spirite malefice, trezite din morminte spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care au avut-o în viaţă, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari. Se crede că oamenii cu adevărat răi se transformă în pricolici după moarte şi continuă să le facă rău altor oameni. De asemenea pricolicii sunt cunoscuţi în lumea vie ca şi copii făcuţi între rudele de gradul 1 şi 2 care se nasc cu coadă sau două "cucuie" în cap semnificând coarne de diavol. Pricolicii mai sunt arătaţi în mitologia românească asemeni unor copii cu o energie care nu se mai termină, care fac numai năzdravanii şi rău altor oameni, şi care comunică cu animalele pentru a face pagubă - precum vite pentru a nu mai da lapte, găini pentru a nu mai da ouă, câini etc."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pricolici


30/01/09 13:38

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
Din ciclul "personaje in mitologia română"

Sanzienele
"Zâne rele din mitologia românească, din clasa Ielelor, uneori sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiţei, în ziua sf. Ioan Botezătorul.
Pe lângă manifestările tipice făpturilor supranaturale din clasa Ielelor, Sânzienele au şi manifestări oculare: flori de scaieţi, tunse de puf, sunt atârnate peste noapte de streaşină şi, după cât creşte puful dimineaţa, se stabileşte cantitatea de noroc a subiecţilor."

http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nziene

Sânzienele sunt o pluralitate anonimă, dar există şi o zână bună: Iana Sânziana.
"Zână din mitologia românească folclorică, sora Soarelui, iubită de el, de care ea fuge, temându-se de săvârşirea incestului.
Iana Sânziana locuieşte "în prundul mării" (sau în "ostrovul mării"), La Mânăstirea Albă (identificată ipotetic cu un templu apollinic din insula pontică Leuke), zidită pentru ea, ca dar de nuntă, de Sfântul Soare, care a căutat-o îndelungat prin lună şi prin stele. [1] În altă variantă, într-o epocă arhaică, Soarele era un împărat terestru cu capul de aur, iar sora sa - o fată cu cap de argint; nunta plănuită e împiedicată de răpirea fetei (intr-o variantă de Dumnezeu - dar cu alură de zeu păgân) şi metamorfozarea ei în Lună, apoi situarea ei într-o poziţie de unde Soarele n-o mai poate zări.
Prin consonanţă onomastică, Iana Sânziana e uneori confundată cu Ileana Cosânzeana, însă ambele zîne sunt structural diferite. "

http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nziana

"Ileana Cosânzeana (variante: Ileana Simziana, Chira Chiralina, Inia Dinia) este personajul principal feminin din basmele mitologice româneşti, corespondentul feminin al lui Făt-Frumos, de obicei idealul feminin al acestuia.
Chiar dacă nu e numită totdeauna ca atare, Ileana Cosânzeana este o zână[1], o fecioară sapeinţială şi năzdrăvană, iniţiată în magia binefăcătoare; adesea are ca sfetnic, prieten şi vehicul personal - un Cal năzdrăvan.
E întotdeauna foarte frumoasă şi vitează, un tip amazonic, cu spiritul independent şi virtuţile militare ale Amazoanelor, fără dispreţul lor faţă de bărbaţi. În unele variante, Ileana Cosânzeana se confundă cu zâna (sau împărăteasa) florilor, ca divinitate a primăverii (poate o reluare, prin influenţă istorică ori prin sincretism religios, a zeiţei romane Flora).
Ileana Cosânzeana are şi ipostaze mitice superioare şi complexe: "Ileana Cosânzeana din cosiţă floarea-i cântă, nouă împăraţi ascultă", care locuieşte pe Tărâmul Celălalt, unde se ajunge printr-un tunel de beznă din marginea lumii. De remarcat, este caracterul htonic, pe care aceasta îl păstrează în ambele situaţii, caracter prin care aceasta se distinge complet de Iana Sânziana, zeiţă astrală de multe ori confundată cu Ileana din cauza consonanţei onomastice."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Cos%C3%A2nzeana


31/01/09 12:00

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
Din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"

Sirena
"Sirena trăieşte în adâncul apelor împreună cu cele două surori ale ei, cu prietenul său delfinul Delfi, cu bunica şi tatăl ei – împăratul apelor. La împlinirea vârstei de 15 ani, fiecare sirenă poată să iasă pentru prima dată la suprafaţă pentru a vedea lumea de dincolo de ocean. Singura posibilitate a Sirenei de a rămâne pe pământ este ca un prinţ pământean să-i declare iubire eternă."

"În 1728, Minher Van der Stell, guvernator al Moluchiei, declară că a văzut un „monstru care semăna cu o sirenă, prins la marginea mării”. El precizează: „Avea o lungime de aproximativ un metru şi jumătate şi proporţiile unei angile."
"În insulele Hawai, se mai povesteşte încă despre Zeiţa Oceanului, care trăieşte în Lolohana, o ţară aflată sub mare, aproape de o insulă virgină.
Francezul Benoît de Maillet publică, în 1755, un volum întreg consacrat sirenelor şi miturilor lor. El le consideră a fi chiar supravieţuitoare ale unei rase de oameni primitivi şi le semnalează prezenţa în Ţara de Foc , precum şi în Madagascar.
În afara acestor două surse, mai sunt şi mulţi cronicari arabi care semnalează că marinarii din Mediterana „pescuiesc des fete acvatice, cu tenul închis şi cu ochii negri, care vorbesc o limbă de neînţeles şi scot hohote vesele de râs.
Pentru unii autori, sirenele nu sunt decât simple femei frumoase naufragiate, care pot înota foarte bine şi foarte departe pentru a atrage marinarii spre golfuleţe liniştite, unde urmează să fie masacraţi "
"În cartea Legendele Mării,  Jean Merrien povesteşte o întâmplare petrecută în Bahamas în 1896: „La data de 31 martie , ora 8 dimineaţa, şapte oameni din echipajul vaporului se îndreaptă, la bordul unei şalupe, spre un golf micuţ pentru a pescui. În acest timp au vazut apărând, la câţiva metri de bordul şalupei, o femeie nudă, având jumătate de corp deasupra apei. Uimirea de care au fost cuprinşi marinarii nu putea fi descrisă. Oprindu-se, aşteptau ca minunata femeie acvatică să se mişte pentru a putea înţelege ce fel de fiinţă este şi a lua astfel o decizie. Aceasta, deloc intimidată, a ieşit din apă şi marinarii au putut să-i admire corpul absolut perfect. Era o sirenă de o mare frumuseţe, cu nimic mai prejos decât cele mai atrăgătoare femei. Cu  părul albastru ce îi flutura pe umeri, cu mâini graţioase, ea îşi exprima surpriza de a vedea oameni scoţând mici ţipete ascuţite. Partea inferioară a trupului, care acum se vedea ieşind din apă, se termina cu o coadă lungă şi bifurcată."

mai multe... http://www.yogaesoteric.net/content.asp ... ;item=4454



01/02/09 14:00

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
mitologia romaneasca

Samca

Samca , după cum spun legendele, este un spirit necurat, foarte urât şi fioros: o femeie în pielea goală, cu părul despletit, până la călcâie, cu sânii lungi până la pământ, cu ochii mici şi strălucitori ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghiile de la mâini şi de la picioare lungi şi ascuţite ca andrelele sau încârligate ca secerile şi cu limba de foc. Acest demon, din a cărui gură foarte mare, urâtă şi strâmbă iese întotdeauna foc, se arată pe la sfârşitul lunii, în apropiere de luna plină, copiilor mai mici de patru ani, pe care aşa de tare îi înspăimântă că se îmbolnăvesc pe loc. Acest demon se mai arată şi femeilor care zac pe patul naşterii, pe care le frământă şi le sperie, încât acestea mor pe loc sau rămân schilodite şi neputincioase toată viaţa. Formele pe care Samca le ia sunt felurite: în chip de porc foarte mare şi fioros, în chip de câine cu dinţii rânjiţi, în chip de pisică fără păr cu ochii înfocaţi şi holbaţi, în chip de cioară mare cu ochii de sânge şi în chip de păianjen mare şi negru. Boala de care sunt atinşi copiii după ce li se arată Samca poartă numele de răutatea copiilor. Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava şi Samca. Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă pe altcineva să scrie un descântec, pe care să-l poarte apoi asupra lor. Acest descântec o va face pe Samca să se ducă în schimb la cel care l-a scris, dar dacă acesta este un om bătrân, care şi-a trăit viaţa, Samca nu îi va face rău, ci doar îl va face să scrâşnească din dinţi în somn.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Samca

Ultima modificare de irlanda (02/02/09 11:14)


02/02/09 11:14

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

Andreea a scris:

Din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"(sper că nu te superi Feedback că mă bag şi eu în seamă :D )

Thyphon a fost un monstru fabulos, posedând o sută de capete şi şerpi pe trup, născut de cuplul divin Gaia-Tartaros, care a izbutit să-l învingă pe Zeus, tăindu-i tendoanele şi muşchii braţelor şi picioarelor, apoi încarcerându-l într-o peşteră de unde scapă cu ajutorul lui Hermes şi al lui Pan. În a doua confruntare cu Thyphon, Zeus îl pedepseşte pe acesta cu ajutorul trăsnetului, îngropându-l sub muntele Etna. Episodul, este preluat în folclorul românesc, şi amintim aici basmele: "Cu Ţugulea" şi "Ioana Vivoranca" din colecţia Ionel Oprişan (vezi Basmele fantastice româneşti - Inima Putredă). Anumite particularităţi ale textelor româneşti şi avem aici în vedere unele motive folclorice care apar în cadrul naraţiunilor respective, ne fac să considerăm atât mitul Grec, cât şi basmele populare româneşti, ca fiind apocrife ale Exodului Biblic.

Cam aşa arăta tipu':

http://ro.wikipedia.org/wiki/Typhon


03/02/09 13:30

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

Andreea a scris:

din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"

Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească. În tradiţia populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanţă.

Ea este adeseori prezentată ca duşmană a eroilor pozitivi, ca şi Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urmă este prezentat ca fiu al ei.Muma Pădurii trăieşte singuratică în inima pădurilor adânci şi e caracterizată printr-o înfăţişare grotească, prin răutate şi mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credinţe magice, superstiţii sau reprezentări figurative ale forţelor naturii, care şi-au pierdut semnificaţia iniţială, căpătând numai o valoare poetică, fantastică.

În Judeţul Bistriţa Năsăud, muma pădurii este prezentată ca fiind o făptură magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea "ciuia" (adică striga, de obicei la lună) şi că uneori se arăta la bordeiele celor ce locuiau aproape de pădure pentru a le cere pieptăn şi unt pentru a-şi face părul frumos şi lucios.Legenda spune că dacă erai vizitat de muma pădurii nu aveai voie să rosteşti mai mult de trei cuvinte. Dacă rosteai cel de-al patrulea cuvânt muma pădurii îţi lua glasul. Se mai spune că oricărui curajos care reuşea să o lege pe această făptură i se îndeplinea o dorinţă de către aceasta.(cine se încumetă? :D )


05/02/09 12:25

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

Andreea a scris:

din ciclul "creaturi fabuloase in mitologia română"

În mitologia românească, strigoii (la fel la plural ca şi la singular) sunt sufletele rele ale morţilor, ieşite din morminte în timpul nopţii.

Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin poveştile cu strigoi.

Mitolog. ro. (Tudor Pamfile-"Mitologie românească") : Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia) , vidmă(Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către melegnoromâni si vampir.

Se zice că strigoiul este chel in creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.


http://ro.wikipedia.org/wiki/Strigoi


06/02/09 13:01

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
mitologia romaneasca

Urias

Uriaşii sunt figuri de mitologie sau basm, cu chip de om, mari, vânjoşi, voinici, înalţi de mai mulţi stânjeni, cu pasul de o de poştă, cu capul cât trei ocale domneşti sau mare cât o baniţă.
Ei pot sta la taifas de la un munte la altul, fiind în stare să se apuce cu mâinile de toartele cerului.
Uneori sunt descrişi ca ciclopi, cu un singur ochi în frunte şi hrănindu-se cu carne de om).
De asemenea, e frecvent tipul de poveste cu copilul de Uriaş care aduce acasă în palmă (sau poală) un om cu plugul cu boi, ca pe nişte jucării, iar părinţii îi explică divinatoriu pieirea propriei stirpe şi înlocuirea ei cu fiinţe mărunte.
În anumite zone din Oltenia şi Transilvania Uriaşii se mai numesc şi Jidovi.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uria%C5%9F

Ultima modificare de irlanda (09/02/09 00:48)


09/02/09 00:48

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

hopeful a scris:

Din ciclul "creaturi fabuloase şi mistice"

Elful

Un elf este o fiinţă fabuloasă, aparţinând mitologiei nordice, şi care a supravieţuit în folclorul nord european, în legendele scandinave, germane şi englezeşti. La origine, elfii erau nişte zei minori ai naturii şi ai fertilităţii, fiind înfăţişaţi de obicei ca nişte tineri bărbaţi şi femei, ce trăiesc în păduri, fântâni, iar uneori sub pământ. Ei deţin o viaţă lungă, uneori chiar sunt nemuritori şi au puteri magice. J. R. R. Tolkien, în trilogia sa, "Stăpânul Inelelor", pune accent pe caracterul angelic, pe inteligenţa elfilor, ceea ce a făcut aceste personaje foarte populare în fantezia modernă. În linii mari, elfii se aseamănă cu nimfele din mitologia greacă şi cu viliile şi rusalkiile din mitologia slavă.

Free image hosting by http://www.holdthatpic.com/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Elf


11/02/09 13:39

   
Pagini: 1 ... 2 3 4 5    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou 2014, Urari sarbatori 2013
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2014 TANARCRESTIN.net