|
|
|
|
|
| Autor |
| Mesaje |
Pagini: 1 ... 5 6 7 8 |
|
april
admin forum
 Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
|
|
FiicaDeRege a scris:
Credeti ca un om care se implica foarte mult intr-o lucrare publica in biserica nu poate fi un familist foarte bun?
ps: nu stiu daca e locul potrivit pentru intrebarea asta, dar in alta parte nu stiam unde. Daca e ceva, o mut.  |
daniel a scris:
E potrivit locul, ne dam seama din ce punct de vedere sa abordam intrebarea. |
asa zici tu?
m3diator a scris:
am si eu o intrebare:
care este relatia voastra cu parintii? (cum va intelegeti cu ei,
discutati orice problema aveti.. va simtiti iubiti si acceptati..) |
ma rog, cam tarziu acum pt alte reactii.
_______________________________________
Every Day Brings New Blessings
|
|
27/04/11 20:15
|
|
daniel
membru
 Locatie: cluj
Inregistat: 01/03/08
|
|
Daca punea intrebarea la subiectul acela cu jocuri raspundeam cu "da" sau "ba". Poate viseaza sa se casatoareasca cu un pastor si vrea sa stie cum e in familiile de pastori :P
april a scris:
ma rog, cam tarziu acum pt alte reactii. |
Tot pentru mine e comentariul asta ?  ...nu imi dau seama :P
Ultima modificare de daniel (27/04/11 22:06)
_______________________________________
Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută. 1Timotei 1:5
|
|
27/04/11 22:06
|
|
april
admin forum
Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
|
|
era pt mine . deja v-ati intins la comentat.
_______________________________________
Every Day Brings New Blessings
|
|
28/04/11 18:47
|
|
|
mikiyou
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 13/06/11
|
|
Relatia mea cu parintii e asa si asa nu pot sa zic nici bine nici rau cu mama mea e destul de ok vorbesc orice cu ea si e langa mine mereu orice s-ar intampla dar cu tatal meu nu prea e bine nu pot sa vorbesk orice cu el si e un tip mai dur asa....
_______________________________________
jocuri de gatit
|
|
13/06/11 03:20
|
|
|
Roshadowman
membru
Locatie: Onesti
Inregistat: 02/04/12
|
|
Eu am fost - pentru ca nu mai sunt - un copil captiv in relatia cu parintii. Eliberarea din captivitatea emotionala in care eram prins a condus intr-un final la o ruptura definitiva cu parintii. Sunt patru ani de cand nu ne vorbim, desi locuim in acelasi oras. Mai aflu de ei din cand in cand de la cate-un neam sau prieten comun. Nu ne sunam de zilele de nastere, nu comunicam de sarbatori, nu ne vizitam. Este mai bine asa. Prefer acest tip de suferinta substituita alteia. Mai grava. Acum am familia mea si sunt la randul meu parinte. De fiecare data cand copilul meu greseste, nu tip, nu urlu, nu trantesc, nu injur, nu lovesc. Vorbesc si indrept lucrurile cu blandete. Nu mi-am batut copilul niciodata. Copilul meu nu stie ca furtunul de la masina de spalat lasa urme vinetii care dor. Copilul meu nu stie ce-nseamna sa-ti tiue urechile zile-n sir de la palma primita peste ureche. Copilul meu nu tresare atunci cand schimbi canalul la tv si se aude un pic mai tare. Copilul meu rade mult. Si eu am invatat de curand sa zambesc, poate in viitor voi invata din nou sa rad. Nu-mi judec parintii. Nu simt mandrie vis-a-vis de faptul ca nu vorbesc cu ei. Dar aceasta a fost singura solutie sa-i tin departe de copilul meu. Hotararea aceasta am luat-o in ziua in care copilul aflat in preajma bunicilor a venit la mine plans si cu manutele rosii. Pusese mana pe capacul de la vc. Pedeapsa a fost sa fie lovit peste palme. Parintii mei nu suna niciodata de ziua copilului meu. Nici de ziua mea. Sau a jumatatii mele. Am in fata un viitor in care nu-i vad si pe parintii mei. Stiu ca sunt parintii mei sunt egoisti si egocentristi, avizi de a controla pe toata lumea din jurul lor. Fiindca m-am impotrivit, a urmat in prima faza inlaturarea mea din anturajul lor. A urmat familia mea. Stiu ca a umplut targul de zvonuri ca nu-mi pasa de ei. In viziunea lor tot eu sunt personajul negativ. Dar am pentru ce sa merg mai departe. Copilul meu nu intreaba niciodata de ei. S-a convins singur atunci cand, chiar la maturitate fiind, am fost agresat verbal de catre unul dintre bunici chiar in fata lui. Chiar si asa stiu ca ii este dor de ei. Si mie imi este dor de ei. Dar prefer, ma fortez, sa-mi aduc aminte doar de lucrurile bune - putine de altfel - care s-au intamplat in trecut in relatia mea cu parintii.
|
|
02/04/12 13:21
|
|
Old
Moderator
 Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
|
|
Ce varsta ai? Ce varsta are copilul tau?
Vrei sa te intelegem? Sau sa spunem ca bine faci?
Deocamdata vedem o situatie complicata! Nimic mai mult.
Si banuiala ca nu e bine asa!
Parintii tai sunt credinciosi? Dar tu/voi, ca sunteti familie? Cum vezi viitorul copilului vostru?
_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.
|
|
03/04/12 10:12
|
|
|
ultimul mohican
membru
Inregistat: 23/03/10
|
|
eu cred ca are in jurul la 30 de ani, iar copilu in jurul la 6 sau ceva de genul. o reveni si ne-o lamuri.
cum a zis si old, e greu de dat o parere momentan daca faci bine sau nu, dupa ce revii cu amanunte mai vorbim.
_______________________________________
"Eu arat altora calea cea dreapta, pe care am cunoscut-o tarziu, cand eram obosit de ratacire"
|
|
03/04/12 11:25
|
|
|
Roshadowman
membru
Locatie: Onesti
Inregistat: 02/04/12
|
|
nu am postat sa fiu neaparat ajutat in vreun fel. nu caut sfaturi, desi ele sunt intotdeauna binevenite. pur si simplu am dorit sa impartasesc si altora din experienta mea. pentru ca stiu ca nu sunt singurul copil captiv in relatia lui cu parintii. eu am reusit sa ma desprind cumva, sa fiu pe picioarele mele. viata mi-a dat si greutati dar le-am depasit de unul singur fara a avea macar sprijinul moral al parintilor. in schimb am avut sprijin din partea jumatatii mele. nu vad relevanta varstei. in relatia cu parintii si la 50 de ani tot copil ramai. nu caut neaparat un cerc de sprijin gen "buna sunt cutare si am fost abuzat psihic de parinti in copilarie" (desi poate n-ar fi o idee rea sa moderati un astfel de cerc). repet: cumva, eu am reusit sa-mi gasesc echilibrul interior de care aveam si am mare nevoie. da, sunt credincios, merg la biserica, ma rog. dar nu ma spovedesc si nu am un duhovnic (nu simt nevoia!). nu caut aprobarea cuiva. sa mi se spuna: gresesti, tu esti de vina, parintii sunt parinti buni sau rai, etc. nu stiu cum o persoana echilibrata ar reactiona la orice forma de buz venita din partea unor parinti mult prea dominatori. probabil ca la fel ca si mine, rupand de tot legaturile cu acestia. sau nu. cine stie?
|
|
02/05/12 15:37
|
|
|
ultimul mohican
membru
Inregistat: 23/03/10
|
|
pai vorbeam de varsta, pt ca la un moment dat, pe masura trecerii timpului, te desprinzi de parinti, si chiar daca raman anumite reminiscente, acestea se atenueaza. dar da,unele sechele raman, dar in general vindecate.
cat despre reactii, dap, sa rupi orice relatie e una din variante. altii poate iarta dar pastreaza doar legaturi amicale, formale cu ei, altii poate se razbuna, depinde de lacaz la caz.
_______________________________________
"Eu arat altora calea cea dreapta, pe care am cunoscut-o tarziu, cand eram obosit de ratacire"
|
|
02/05/12 15:46
|
|
Oblio
membru
 Inregistat: 03/10/10
|
|
Salut Roshadowman!
Dacă nu ai nevoie de sfaturi, dacă nu mai ai resentimente, probabil că deja ai înţeles multe, ai tras nişte concluzii, deci eşti în masură să oferi tu sfaturi celor aflaţi în situaţii conflictuale cu parinţii ori poate ne spui care sunt motivele pentru care crezi tu că Dumnezeu îngăduie ca astfel de abuzuri să se producă asupra unor suflete atat de nevinovate cum sunt cele ale copiilor? Întreb asta pentru că văd prezentă credinţa printre cele marturisite de tine şi nu cred că ai primit-o prin părinţi.
Salutare si ţie mohicane şi bine ai revenit!
_______________________________________
“Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.
|
|
02/05/12 22:10
|
|
|
Roshadowman
membru
Locatie: Onesti
Inregistat: 02/04/12
|
|
Salut Oblio, salut ultimul mohican!
Intr-adevar, nu mi-a fost usor sa ma rup de niste parinti mult prea dominatori. din pacate educatia pe care ei au primit-o, nu s-a potrivit cu felul meu de a fi. nu sunt si n-am fost niciodata o fire obedienta, dar nici razvratita. am o fire echilibrata, constanta, focusata pe obiective. problema este ca ai mei, nu m-au incurajat niciodata, nu m-au laudat niciodata (pe principiul "sa nu i se urce la cap") si orice am realizat in viata (cariera, familie, copil) nu i-au multumit niciodata (pe principul recunoscut de ei insisi "parintele trebuie sa-si arate permanent nemultumirea efectul constituind intr-un impuls pentru odrasla de a merge mai departe si de a-l ambitiona"). amestecandu-se asa mai de departe in viata mea si in deciziile pe care le iau, am preferat sa pun distanta. nu ca sa ma razbun pe ei, ci pur si simplu pentru ca omul care am devenit prin autoeducatie nu mai are nimic in comun cu ei. si evident am preferat sa nu fie in preajma copilului meu, fiindca nu sunt de acord cu modul lor de a face educatie (prin abuz), stiut fiind faptul ca si bunicii au un aport in educatia nepotilor. decizia de a ma rupe de ei, este una drastica, nu o recomand, decat in cazurile in care nu mai exista nici un punct comun de convergenta (ori faci ca ei ori esti impotriva lor). din pacate pierderea este de ambele parti. ei nu mai fac parte din viata mea si a copilului meu, iar ei transfera intreaga vina pe umerii mei. acum este mult prea tarziu pentru orice fel de conciliere. regret ca s-a ajuns aici, dar chiar am incercat din toate puterile sa mentin macar o aparenta de relatie cu ei. nu s-a putut pentru ca ei nu stiu decat un singur mod de a avea o relatie cu cineva: acela de a domina de a fi superiori din toate punctele de vedere. (nu cred ca exista umilinta mai mare decat sa fii umilit si/sau batjocorit in fata copilului tau sau a jumatatii tale) ei cred ca numai ei au dreptate, iar lumea se invarte in mod invariabil numai in jurul lor, ceilalti fiind sateliti trecatori, planetele fiind acceptate cu o singura conditie: supunerea. ori eu am refuzat conditia de satelit sau de planeta. am drumul meu si chiar daca nu este unul usor, tot ceea ce sper este aca eu sa am o relatie stransa si normala cu copilul meu. pentru ca sunt o minte deschisa si am invatat si invat permanent din greseli. am un caracter tare, care razbeste, dar nu prin prisma educatiei primite, ci mai degraba prin autocontrol si autodidactie. altfel, poate ca n-as fi rezistat, n-as fi putut mentine o relatie.
|
|
08/05/12 11:03
|
|
april
admin forum
Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
|
|
Roshadowman, presupun ca parintii tai nu erau/sunt credinciosi, dar tu esti ?
_______________________________________
Every Day Brings New Blessings
|
|
08/05/12 23:50
|
|
|
antondan13
membru
Inregistat: 13/01/12
|
|
La mine este simplu : Cu mama ma inteleg super bine (mai am mici scapari) si cu tata ma cert tot timpul..
|
|
10/05/12 13:50
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
Roshadowman a scris:
am o fire echilibrata, constanta, focusata pe obiective. problema este ca ai mei, nu m-au incurajat niciodata, nu m-au laudat niciodata (pe principiul "sa nu i se urce la cap") si orice am realizat in viata (cariera, familie, copil) nu i-au multumit niciodata (pe principul recunoscut de ei insisi "parintele trebuie sa-si arate permanent nemultumirea efectul constituind intr-un impuls pentru odrasla de a merge mai departe si de a-l ambitiona"). |
se pare totusi ca a dat roade acest fel al lor de a fi, altfel nu erai ceea ce esti acum
ai fi fost mai mandru sa te fi abandonat, ai fi fost mai implinit si multumit daca erau total indiferenti si te lasau de capul tau? nu cred.
Roshadowman a scris:
nu ca sa ma razbun pe ei, ci pur si simplu pentru ca omul care am devenit prin autoeducatie nu mai are nimic in comun cu ei. |
nu ca sa te razbuni pe ei, ci pt a le arata ca daca ei sint/ au fost severi, tu poti fi si mai sever decat ei
cred ca fiecare din noi impleteste cumva educatia primita de la parinti cu autoeducatia, iar asta nu inseamna ca nu mai ai nimic in comun cu ei. intotdeauna vei fi copilul lor, si intotdeauna vor fi parintii tai, deci aveti multe in comun.
ca nu sint cum i'ai fi dorit, nu anuleaza nimic. esti parinte si stii si tu ca nu e tocmai usor. si parintii sint oameni, si parintii gresesc (chiar daca in mintea noastra, cel putin de copil, ni'i imaginam perfecti si invincibili, si'i zugravim mai puternici decat sint).
Roshadowman a scris:
si evident am preferat sa nu fie in preajma copilului meu, fiindca nu sunt de acord cu modul lor de a face educatie (prin abuz), stiut fiind faptul ca si bunicii au un aport in educatia nepotilor. |
nu cred ca un telefon/ o vizita de Craciun sau de Pasti sau la o aniversare pot ruina munca ta de pana acum, educatia pe care ai dat'o copilului tau.
cred mai curand ca ai fi cu adevarat exemplu pt el.
cum te'ai simti daca peste ani copilul tau va rupe orice legatura cu tine? stiu, imi vei spune ca relatia dintre tine si el e complet diferita de a ta cu parintii tai, insa dincolo de asta, pt el ramane faptul ca tu ai rupt legatura cu ei, si vazandu'te pe tine ca faci asta, va putea considera ca fiind ceva normal.
Roshadowman a scris:
decizia de a ma rupe de ei, este una drastica, |
ca e drastica, n'ar fi problema. problema e ca e nedreapta. nedreapta faţa de ei, faţa de copilul tau, faţa de jumatatea ta si faţa de tine.
Roshadowman a scris:
(nu cred ca exista umilinta mai mare decat sa fii umilit si/sau batjocorit in fata copilului tau sau a jumatatii tale)[...] pentru ca sunt o minte deschisa si am invatat si invat permanent din greseli. am un caracter tare, care razbeste, |
pai, daca ai un caracter tare, daca te consideri implinit (cariera, familie, copil), echilibrat, n'ar trebui sa te tulbure atat de tare un repros al lor in faţa copilului tau si a jumatatii tale. poti sa privesti cu ironie, poti raspunde cu o gluma, poti atenua situatia.
.............
stiu, ai spus ca nu vrei sfaturi, si nu le dau. din ceea ce am spus n'as vrea sa intelegi ca te condamn, sau ca te judec... as vrea doar sa meditezi mai mult si mai serios la aceasta decizie. ai spus ca au trecut 4 ani, si e posibil sa crezi ca n'ai fi coerent daca ai schimba ceva acumn, insa eu cred ca parintii merita respectul nostru, fie doar si pt aceea ca ne'au dat viata si ne'au crescut (cu mai multa sau mai putina iubire, cu mai multa sau mai putina diplomatie). merita.
antondan13 a scris:
La mine este simplu : Cu mama ma inteleg super bine (mai am mici scapari) si cu tata ma cert tot timpul.. |
ce simpatic mesaju' asta
pai, te certi "tot timpul" cu tata pt ca semanati/ va asemanati foarte mult probabil niciunul din voi nu e dispus sa dea celuilalt dreptate, probabil niciunul din voi nu e dispus sa cedeze, si fiecare o ţine mortis pe'a lui.
cred ca daca ai incerca sa'i dai dreptate din cand in cand, incet incet s'ar imbunatati situatia si ai/ati vedea lucrurile dintr'o alta perspectiva.
e posibil sa fie si o tactica a lui, strict educativa cand esti intrigat de ceva, cauti sa intelegi mai mult; cand cineva nu e de'acord cu ce faci, cauti sa devii mai bun; cand cineva nu e de'acord cu ce spui, esti obligat sa cauti argumente, etc etc.
deci, tot "raul" spre bine
|
|
11/05/12 11:46
|
|
|
denee
membru
Locatie: brasov
Inregistat: 04/06/13
|
|
Ce parere aveti despre ideea unei mame, din pacate a mea, de a privi familia.Mi-a spus recent ca parerea mea nu conteaza, nu am voie sa ii dau sfaturi, deoarece nu am bani, adica nu o pot ajuta cu bani, astfel orice sfat sau ajutor, nu e bun, nu o intereseaza. Mie una mi se pare o gandire venita de la cel rau, iar ea, o femeie care intotdeauna incearca sa controleze, crezand ca copii ei nu au ce sa ii spuna, ca ea stie ce e mai bine. Cu toate ca merge la biserica, ba chiar si intr-un grup, ce ironic, gandeste ca o femeie fara minte. As vrea sa stiu si parerea voastra, pentru ca eu nu pot sa accept o astfel de gandire, sau sa o inteleg.
|
|
04/06/13 17:07
|
|
Oblio
membru
Inregistat: 03/10/10
|
|
Bine ai venit pe acest forum denee! Nu ne bucura situatia prin care treci, dar suntem onorati ca ai gasit de cuviinta sa apelezi la imprtasirea unui punct de vedere aici pe Tanar Crestin. Speram sa-ti fim de folos...
Din ce citesc deduc ca inima iti era destul de aprinsa cand ai scris si probabil, prin acest mesaj, ai refulat putin din amarul ei. Ar fi bine daca ai reusi sa te linistesti putin si sa ne descrii situatia ta ceva mai metodic si amanuntit.
Mai intai spune-ne ce varsta ai tu, daca mai ai frati/surori (ai folosit pluralul... "copii ei"), daca da... si ei intampina aceleasi probleme? Sunt mai mari, mai mici? De cat timp ai inceput sa sesizezi ca nu mai ai intelegere din partea mamei? Tatal cum priveste situatia in care a ajuns relatia dintre voi? Ia atitudine fata de problemele voastre in vre-un fel?
Zici ca mama ta se vrea a fi credincioasa, tu esti? Ce crezi ca ar trebui sa faca ea, cum ar trebui sa reactioneze pentru ca lucrurile sa ia o turnura normala sau fericita chiar? Poti da exemple concrete de situatii cand a reactionat in modul ei specific?
Nu este un interogatoriu, raspunzi daca vrei. Dar numai cunoscand anumite detalii putem judeca si oferi pareri cu sanse de a fi pertinente vizavi de situatia in care sunteti. Ajuta-ne sa-ti oferim pareri/sfaturi obiective! Chiar am vrea sa-ti fim alaturi si de folos in masura in care putem.
Ultima modificare de Oblio (04/06/13 20:14)
_______________________________________
“Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.
|
|
04/06/13 17:36
|
|
|
|
| Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|
