De vorbă cu Ştefania Botez
Consilier creştin ACCRO
1. Cum descrieţi un tânăr din ziua de azi?
Tânărul zilei de azi - mereu mai precoce şi cu potenţialităţi mai sporite, parcă, faţă de generatiile anterioare, mai “evoluat” sub aspect estetic şi informaţional, tinde, totuşi, a deveni din ce în ce mai mult, un ins caracterizat de inconsistenţă interioară, cautându-şi agonizator identitatea şi idealul în lucruri facile, efemere, care doar îl consuma şi-i risipesc capitalul pe care îl deţine.
2. Dar cum descrieţi un tânăr creştin?
Tânărul creştin, îl regăsesc în două ipostaze:
- tânărul “adaptat”, care aparţine, “la fel de bine”, unor două lumi valorice diferite, antagonice, tânărul care oscilează între sistemul valorico-ideologic creştin şi cel secular.
- tânărul care, cu toată lupta şi conflictul interior implicit, îşi asumă apartenenţa la morala şi credinţa creştină, la procesul maturizării sale ca urmaş al lui Cristos - un tânăr cu adevărat frumos, care decide el însuşi pentru sine, care întelege/intuieşte/acceptă că alegerile pe care le face îi gravează caracterul şi îi zidesc viitorul.
3. Bunătatea şi blândeţea îi descriu pe tinerii de acum sau aceste valori descriu mai bine genereraţia trecută?
La scară largă vorbind, surogate ale acestor virtuţi pot fi regăsite sub diferite “înfăţişări” însă, bunătatea şi blândeţea în sens real, nu doar la cei tineri, dar în general, nu sunt specifice naturii umane. Biblia, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, afirmă acest lucru, clarificându-ne şi asupra faptului că, acestea (blândeţea, bunătatea) sunt roade ale Duhului Sfânt, “produsul” prezenţei naturii christice în cel ce crede.
Însă, ca să fiu mai aproape de răspunsul scontat, e drept ca şi la “scara larga” (societatea contemporană) din ce în ce mai puţin întâlnim chiar acele manifestări palide (surogate) ale bunătăţii şi blândeţei; se observă exacerbarea comportamentelor violente, delicvente, reprobabile şi, cu atât mai trist, cu pondere în randul tinerilor, adolescenţilor şi copiilor chiar.
4. Ce exemple biblice ne puteţi da cu privire la bunătate?
“Numai Dumnezeu este bun”, spunea Însuşi Domnul Isus (Lc.18:18), deci putem afirma, ca în mod absolut doar EL este bun; însă, aşa cum aminteam, bunătatea şi blândeţea, ca roade ale Duhului Sfânt, pot fi prezente, manifestate în cei în care sălăşluieşte credinţa biblică, nou-testamentală, în Cristos Domnul.
Astfel, în acest sens, întâlnim atât personaje biblice cât şi contemporane (şi spun asta fără a mă teme că greşesc - Dumnezeu îşi are sfinţii Săi şi astăzi).
Ne amintim de atitudinea Impăratului David care a vrut să arate bunătate (2Sam.9:1; 19:24-30) faţă de casa lui Saul - prigonitorul sau, cel care a vrut să-i ia viaţa; de Moise, denumit cel mai blând om, mijlocind pentru o întreagă naţiune răzvrătită; de Iosif care a arătat iertare şi bunătate faţă de fratii săi care i-au făcut rău; bunătatea şi blândeţea lui Elisei faţă de ostaşii sirieni captivi (2Imp.6:21,22); Barnaba, fiul mângâierii - cel din Fapte 4, cu bunătatea inimii jertfindu-şi averea pentru cei nevoiaşi; Pavel, cel blând ca o “doică”, ce-şi învaţă cu lacrimi copiii spirituali (Fp.Ap.20:31).
5. Trebuie să alegem să fim buni în orice situaţie?
Dacă mă gândesc la ce este blândeţea (a fi paşnic, blajin, omenos, clement) şi bunătatea (însuşirea de a fi bun, binevoitor, de a face bine, amabil), fără a fi excluse principialitatea şi fermitatea atunci când se impune, da, cred că trebuie să ALEGEM să fim buni, cu ajutorul Duhului Sfânt. Predispoziţia pe care ar trebui să ne-o formăm, ar fi de dorit să fie aceasta: de a fi buni, iubitori de pace, de înţelegere, fără a premedita răul, fără a fi răzbunători şi denigratori, căutând să facem bine necondiţionat. Şi într-adevăr, alegerile ne gravează în timp caracterul.
6. În ziua de azi tupeul în rândul tinerilor este ceva normal. Credeţi că un tânăr creştin care se poartă cu blândeţe este luat în râs?
Aşa cum spuneam, nu cred că blândeţea exclude în vreun fel principialitatea, fermitatea, corectitudinea, altruismul, cugetul curat şi, dezvoltând acestea, chiar într-o societate cu norme (mai ales cele tacit acceptate) şi “valori” atât de diferite faţă de ceea ce vedem în caracterul şi învăţatura Domnului Isus, inclusiv tinerii creştini - chiar dacă persiflaţi la un moment dat, vor caştiga, totuşi, aprecierea. Dacă e un “măr” de soi roadele sale se vădesc de departe şi oricine le vede (chiar şi cei care nu recunosc asta).
7. Acum, în final, aveţi un sfat/gând pentru cititorii revistei noastre?
Lucrând pentru copii, adolescenţi şi tineri, gândul şi ruga mea, ca formator, consilier şi mama este ca ei să înţeleagă cât de importante sunt alegerile pe care le fac şi că a-L alege pe Cristos ca Domn şi Mântuitor, da, acum, într-un veac al materialismului, al decadenţei şi falsei religiozităţi, este singura alegere care ii poate face oameni deplini, de caracter şi cu un viitor etern sigur!