Sunt cuvinte care te pot inălţa sau coborâ. Imi doresc să pot “inălţa” pe cineva. Eu singură nu pot. Dar Domnul POATE. “Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede”.
Mi-am propus să scot afară din “fântâna” sufletului meu, câteva gânduri, câteva dorinţe, câteva strigăte ale inimii mele. Şi dacă e din fire, nu va fi decât… incă un eseu, dar dacă e din Duhul va “inălţa” pe cineva, pe unul singur, sau poate pe mai mulţi.
Trăim vremuri foarte speciale. Sunt sigură că mulţi imi vor da dreptate. Dar e MAI MULT decât atât. E un nivel de inchinare foarte special, un dor de Tatăl foarte special, o râvnă de părtăşie foarte specială, un FOC special. “Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar ACUM!” (Luca 12:49)
Domnul vrea să intrăm in slujba Lui şi să-I slujim, ca Leviţii. Să stăm inaintea Lui, să mijlocim, să ne rugăm cu inimile pline de dor, să-I aducem laudă prin cântec şi strigări de bucurie, ne vrea semănători, ne vrea mlădiţe roditoare, ne vrea DOAR pentru EL, pentru că ne-a ALES. Ce privilegiu!!
„Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?” (Ieremia 23:29)
Suntem oare pietre? Sau mai tari ca ele? Pentru că dacă noi nu strigam, o vor face pietrele! Ne-am obişnuit cu un fel de “comoditate spirituală”, care nu este bună; ne impiedică să creştem, să ne dezvoltăm pentru Domnul, ne impiedică să ne implicăm, să investim, să ne dăruim, să iubim pe fraţi. Cei care pierdem, suntem… noi!!
Trebuie să ne ridicăm! Să ieşim din zona noastră de confort, nu ne mai putem permite să fim neutri!! Nu poţi fi creştin şi să fii neutru!
Ştii ce se intâmplă când eşti neutru? Eu am “testat” asta!! Suferi! Şi poate incă mai sufăr… Da, recunosc! Nu am incă suficentă putere şi maturitate să mă “ridic”, imi vine să strig ca Ieremia “Doamne sunt doar un Copil”, dar EL spune: “Nu zice: ,Sunt un copil, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci“ (Ieremia 1:7)
Pentru aceasta, insă, este nevoie de “Pregătire”.
Cum ne pregătim? Ingăduim Domnului să ne modeleze? Să ne şlefuiască? Să facă din noi vase alese? Să ne cureţe? Să scoată afară, din noi, toată zgura pentru a ne face aur curat?
Este nevoie de “Poziţionare”.
De multe ori, Dumnezeu ne pune intr-un anumit loc, să facem ceva. Şi ce minunat este când “recunoaştem” aceasta: unde ne aşează, de ce, şi ce putem face. Ne umple cu bucurie sfântă, pentru că ne consideră vrednici să lucreze prin noi. Inainte de a lucra PRIN noi, EL trebuie să lucreze IN noi. Dumnezeu nu poate binecuvânta ceea ce nu i-ai incredinţat. Incredinţează-I Tatălui tot, şi te vei bucura de “ploaie de binecuvântări”. Nu este uşor. De multe ori vei simţi această insărcinare ca pe o “sarcină” fizică. EL ne insărcinează cu o viziune. Uneori devine greu de purtat, ne plângem, dar e in noi, creşte, se dezvoltă, până la o vreme… apoi ea se naşte. Ce minunat!
“Perseverenta” este cea care trebuie să ne caracterizeze viaţa de credinţă. Să perseverăm. Să nu renunţăm!! Prea uşor, renunţăm uneori… mult prea uşor.
Când lupta devine acerbă, tindem să slăbim. Ne şi vedem jos, şi credem că nu ne mai putem ridica. Dar de acolo de jos INCĂ mai poţi ţinti, incă mai ai resurse, incă mai ai săgeţi cu care poţi invinge.
Domnul ne spune “Eu v-am dat Putere peste toată puterea vrăjmaşului”. Prin EL suntem puternici. Prin El suntem biruitori!!
Cu adevărat Dumnezeu este Dragoste! Dragostea cu care ne atinge este nemărginită. Nu picură Dragostea Lui, ci o toarnă din PLIN, o revarsă din belşug, dar pentru asta trebuie să-ţi fie sufient DOR de EL. Da!! DOR aprins. Să iţi doreşti prezenţa LUI mai presus de orice. Abia să aştepţi să te intâlneşti cu Tatăl iubit, să te arunci in braţele Sale, şi să-ţi pui capul pe pieptul Lui, ca ucenicul pe care il iubea.
Ce scumpă este inchinarea in Duh şi Adevăr. “Căci Domnul este Duhul, şi unde este Duhul Domnului acolo este slobozenia.”