Adevărul călătoreşte în timp. Nu îmbătrâneşte şi nu suferă mutaţii. Nu se înroseşte şi nu îşi pierde hainele. Călătoreşte în timp doar pe sensul viitorului dar asta nu înseamnă că trecutul îi duce lipsa. Nu. Adevărul e ca un iris al ochiului pe care se aşează lumea şi ideile ei. Nu toate ideile. Societatea seculară în care trăim invocă relativismul adevărului, invocă instabilitatea şi lipsa de credibilitate absolută în numele liberului arbitru la care toţi subscriem. Sunt de acord cu tot ceea ce înseamnă liberul arbitru dar nu pot să concep lipsa unui element absolut în tot amalgamul de idei cu care sunt bombardat. Nu înţeleg si momentan nu accept mii de variante despre care ştim foarte clar că sunt relative fără existenţa uneia despre care cel puţin istoria mărtusiseşte că este absolută. Timpul este o tragedie foarte greu mişcătoare pentru oameni şi al cărui efect trebuie diminuat îmbrăţişând absolutul despre care se ştie ca “vă va face liberi”. Trăind în adevăr nu te poţi miscă mai repede decâ el, nu poţi merge mai repede decât cel care este înaintea ta. Adevărul este înaintea ta.
Adevărul este singura formă de control a haosului, nu prin alinierea minţilor la o singură normă ci prin libertatea care o oferă adevărul în zbaterea fiecăruia dintre noi. Cunoscând adevărul alegem sau ar trebui să alegem înţelepciunea care aşteaptă oamenii în pieţe şi la colţurile cetăţii. În greşeala mea, adevărul îmi permite să mă întorc şi să-mi trag greşeala de urechi fără să îmi impună. Revin, Adevărul nu e relativ, nici privit prin prisma istorică, nici analizându-i efectele, nici prin acţiunea lui directă. Adevărul este absolut.
Adevărul nu evoluează. Nu îşi adaugă elemente formei sale iniţiale. Adevărul transcede. Adevărului nu i se pot lipi cozi astfel încât să se ajungă la o formă de genul “...mai adevăr”
Apropierea de Adevăr te mişcă spre Dumnezeu, îţi poartă ideile în poeziile Lui. Adevărul îşi are vremea lui, nu îl poţi grăbi, nu îl poţi încetini. Adevărul nu poate fi dat afară pe geam şi nu poate fi ţinut sub cearceafuri. Din adevăr se poate face foarte bine o cetate pe vârful unui munte. Munte de pe care te poţi foarte bine arunca în gol, pentru că Adevărul te va prinde în căderea ta. Adevărul nu te lasă să te răneşti în El. Adevărul te scapă de zmeii cu buzdugane care îţi stau în cocoaşă atunci când te rătăceşti prin basmele lumii. Din cauza asta, Adevărul te îndeamnă să fugi de basme, nu să fugi prin basme. Adevărul nu te lasă să îţi cauţi singur cuvintele. Adevărul se întrupează singur sub forma cuvintelor tale.
Adevărul îţi va întinde de fiecare dată când te întâlneşti cu El o bucata de pâine şi un pahar de vin sau de must. Adevărul te va îmbata de sine. Adevărul te va umple de sine.
E foarte adevarat ceea ce spui, adica, nu foarte, ci doar adevarat, doar nu e mai putin. Dar as zice in plus ca aici nu vorbesi numai de un concept abstract la care s-ar putea ajunge si prin filozofii si cunostinta, ci ai vorbit de o persoana, de Persoana care este Calea ADEVARUL si Viata, pe care-l putem cunoaste personal si intim prin tocmai duh si ADEVAR…
Bine, numai ca lumea nu cunoaste acest Adevar care ne face liberi, ci raman fara sa-l cunoasca pe Dumnezeu, caci cine nu cunoaste pe Fiul (Adevarul), nici pe Tatal il cunoaste…
N-am inteles mai nimic din ce s-a scris aici despre ADEVAR. Este atat de abstract, atat de filozofic, atat de teoretizat…
Am vrut sa citesc despre ADEVAR (pentru ca ma intereseaza) si nu m-am ales cu mare lucru. Este ca si cum am privit un tablou cu o pictura abstracta din care parca recunosc franturi de religie, franturi de teorie si cam atat. Eu personal caut adevarul pentru ca il iubesc si in acelasi timp urasc minciuna. Din experienta, pot spune ca a trai in adevar, inseamna a avea o suferinta placuta in inima, care nu-i usoara. Iar cand am obosit si as vrea sa fiu eliberat de ea, ii simt lipsa si-mi e dor sa o simt iar in suflet.
Stiu ca suntem destui care cautam Adevarul, si ii mirosim repede pe aceia care doar se fac ca o cauta.
Eu zic asa: daca nimic nu ai a spune, mai buna-i tacerea.
Cu respect, un moment de adevar.
Adevărul prin persoana Domnului Isus este acelaşi lucru cu adevărul ca noţiune teoretică, pentru că nu poţi forma o teorie decât pornind de la o ipoteză, aceea că Domnul Isus este adevărul.
Un GLAS:
veţi cunoaşte adevărul şi Adevărul vă va face liberi. nu e loc de suferinţă, de înţelegere. Adevărul e Hristos. Textul e scris bine, din prisma unui om cu motivaţie nobilă. Poate e prea greu, dar oare Adevărul e simplu la pipăit?
@Un Glas - totul e destul de simplu. Nu poti spune ca nu ai inteles nimic, decat daca nu ai vrut sa intelegi. Sincer, nu e filosofie, e doar un pumn de ganduri despre adevar, despre persoana Domnului Isus. Imi pare rau dar ai o problema de perceptie