revista TANARCRESTIN nr. 9

Articole din categorie

• De vorbă cu trupa Vitamina C

  1. Să începem cu prezentarea membrilor trupei şi cu o scurtă explicare/motivare a numelui ales pentru trupă.

  Trupa s-a înfiinţat în anul 2001 şi este formată din: Sunny Tranca (voce & chitară acustică), Marian Stan (chitară electrică), Cornel Dinică (chitară bass) şi Alex Diniţă (tobe).
  Vitamina C este necesară şi esenţială pentru o bună funcţionare a trupului nostru. Aşa cum ne îngrijim de trup, trebuie să ne îngrijim şi de suflet, de aceea am ales să ne numim vitamina C – viaţă din Cristos: “Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).

  2. Unde vă încadraţi în categoriile de muzică existente? Spuneţi 3 trupe de muzică care v-au marcat pe fiecare în viaţă.

  Continuare »

• De vorbă cu Alin Gîrlea

  1. Pentru început dorim să ştim mai multe despre dvs şi pasiunea pentru muzică.

  Numele meu este Alin Gîrlea, am 39 de ani. În urmă cu 13 ani Domnul mi-a dat un dar minunat şi cel mai potrivit ajutor, Aida - soţia mea, împreună avem doi copii, Estera şi Samuel.
  M-am născut într-o familie de creştini ortodocşi, tatăl meu era medic veterinar iar mama inspector la Direcţia Muncii. Deşi aveam o situaţie materială foarte bună, părinţii mei nu s-au înţeles şi de la o vârstă destul de fragedă mama mea ne-a crescut singură pe mine şi fratele meu. S-a străduit şi a reuşit să ne dea o educaţie bună şi să ne încurajeze spre ceea ce nouă ne-a plăcut să facem ca profesie. El a făcut Academia de Poliţie, eu am făcut Şcoala Populară de Artă, urmând să merg şi la Conservator însă planurile Domnului cu mine erau altele. Am urmat câţiva ani din viaţa mea o carieră muzicală, înfiinţând o formaţie alături de care susţineam concerte, am cântat o vreme în staţiunea Herculane cu contract foarte bun, câştigam foarte mulţi bani, era perioada imediat după revoluţie. În acea perioadă bunica ce ma crescuse s-a întors la Domnul, iar dupî doi ani a murit. Pentru mine ea a fost un foarte bun exemplu, găsind-o de multe ori pe genunchi noaptea când eu veneam acasă, rugându-se pentru mine. La moartea ei a fost prima mea cercetare când văzând-o în mormânt m-am gândit la sufletul meu. 

  Continuare »

• De vorbă cu Lucian Oniga

  1. Daca conferinta Peniel de la Constanta a fost anulata, de ce ati ales Bucurestiul? De ce nu un oras din Ardeal? Tinand seama de discutiile de pe blogul Peniel pare sa existe o anumita repulsie fata de capitala.

  Strategia Peniel nu urmareste popularitatea lucrarii, ci eficienta ei. Noi dorim sa slujim si acolo unde este nevoia mai mare! Dupa doua conferinte nationale in Ardeal, am hotarat ca ar fi bine sa organizam un eveniment similar in partea de sud a Romaniei. Dupa ce Dumnezeu ne-a inchis usa la Constanta, ne-am lasat calauziti de El spre Bucuresti.
  “Repulsia” unora fata de capitala se datoreaza cel putin urmatorilor factori:

  Continuare »

• De vorbă cu Ruben Andreica

  1. Te rog să ne spui câte ceva despe tine şi despre cum s-a născut MTU (Misiune Transculturală şi Ucenicie).

  Cred că în mare parte, majoritatea tinerilor cu vârsta între 14-20 de ani îşi doresc să îl slujească pe Dumnezeu şi să se dedice lucrării de misiune. Fiecare tânăr care a citit 2-3 biografii ale unor misionari (ex: Hudson Taylor, William Carrey, David Brainerd) a rămas profund mişcat şi cu o dorinţă arzătoare de a participa împreună cu Dumnezeu la evanghelizarea lumii. Aşa s-a întâmplat cu mine, dorinţa de a misiona a fost la o vârstă fragedă prezentă în mintea mea. La 19 ani am ales să urmez cursurile unei şcoli biblice în urma unei conferinţe misionare. Iar în anul 2001 aveam să iau parte la prima călătorie misionară, de 2 saptamani, în Republica Moldova. Au urmat apoi alte călătorii în ţări din fosta Uniune Sovietică şi Asia. Provocările întâlnite pe câmpul de misiune pentru mine ca şi student care mă pregăteam pentru slujire pastorală, m-au făcut să mă gândesc la beneficiul pe care îl aduc aceste călătorii în viaţa unui tânăr student.
  E o mare diferenţă între a merge în misiune în bisericile din jurul oraşelor

  Continuare »

• De vorbă cu David Reguş

  1. Pentru început te rog să ne răspunzi la următoarea întrebare: Ce este adevărul?
  
  Este greu să răspunzi la întrebarea căreia însuşi Fiul lui Dumnezeu nu a răspuns. Când Pilat a întrebat: Quid est veritas? se pare că a rămas fără de răspuns pentru că ADEVĂRUL încarnat era chiar în faţa lui. Mântuitorul refuză să se angajeze în discuţii inutile ce nu au ca finalitate transformarea. Într-un alt context răspunsul (nu un posibil răpuns) este afirmat de Isus, “Eu sunt…adevărul (h` avlh, qeia& hei aleitheia)” (Ioan 14:6)
  Astfel dar, adevărul este o persoană.
  
  2. Se spune că fiecare om îşi construieşte propriul adevăr în funcţie de ceea ce crede, de ce este în jurul lui, de informaţiile pe care le are. Cum ar trebui un tânăr creştin să îşi construiască propriul adevăr?

  Continuare »

• Tinerii ne răspund

  Cat e de important pentru tine ca oamenii sa iti spuna adevarul? De ce?

  Cred ca sinceritatea naste sinceritate… Pentru mine este foarte important ca oamenii sa imi spuna adevarul, sa nu ma minta. Lucrul acesta nu numai ca influenteaza intr-un mod pozitiv sau negativ increderea de sine, dar cred ca afecteaza si relatia persoanei cu Dumnezeu.
  Oana , 21 ani

  Continuare »